Biserica a fost ctitorită în 1839 de Episcopul Buzăului Chesarie, în locul unei biserici din 1749 ctitorită de Episcopul Metodie, care la rândul ei a fost zidită în locul Mănăstirii Aninoasa, ctitorită în 1588 de doamna Neaga, soţia lui Mircea Turcitul şi fiica Clucerului Vlaicu. Biserica a fost restaurată prin zugrăveala tenciuelii de pe frontispiciul bisericii. Alte lucrări au avut loc în 1890, 1895-1896. În 1909 biserica a fost din nou restaurată, perioadă în care i s-a reparat acoperişul. Pe 21 august 1930 s-a aprobat avizul Comisiunii Monumentelor Istorice de începere a restaurării bisericii, iar în august 1937 s-au aprobat lucrările de reparare al acoperişului lăcaşului de cult. Conform unui act din 18 decembrie 1940, biserica avea nevoie de noi reparaţii după cutremur, însă enoriaşii nu dispuneau de suma necesară pentru demararea lucrărilor, astfel s-a recurs la cererea înaintată către Comisiunea Monumentelor Istorice pentru susţinerea financiara a lucrărilor. Aceste lucrări au avut loc în 1941-1942.

Din fosta mănăstire au mai ramas doar biserica cu hramul „Naşterea Maicii Domnului” şi clopotniţa.

În 1939, clopotniţa a suferit daune din cauza condiţiilor meteorologice care au luat o parte din acoperişul acesteia, clopotniţa fiind reparată un an mai târziu, în 1940, însă a fost din nou avariată, de data aceasta în urma cutremurului din acelaşi an.