Biserica a fost construită în secolul al XIII-lea. Intrarea de vest a fost realizată în secolul XVI, în stil gotic. Populaţia maghiară medievală a satului a fost convertită la credinţa reformată în acelaşi secol. După devastările produse de invazia tătarilor, biserica a fost reconstruită. La refacerile din 1702 a fost adăugat pe partea centrală a bolţii, stema familiei Kemeny. De-a lungul secolelor a fost renovată de mai multe ori, doar închiderea semicirculară a altarului păstrându-şi forma iniţială. În anul 1918 biserica a fost renovată cu ajutorul Comitetului pentru conservarea monumentelor, pe baza planurilor arhitectului István Müller, cu ajutorul donaţiilor credincioşilor. În timpul acestei renovări, în locul clopotniţei de lemn a fost construit un turn de piatră proiectat de Károly Kós. Forma actuală datează din 1918-1919 când biserica a fost renovată şi i s-a adăugat turnul.

Ridicată din piatră, cripta este rezultatul unei singure etape de construcţie. Are o formă piramidală, inserată în creasta dealului pe care se află şi biserica romano-catolică. Intrarea este străjuită de două coloane dorice, ce susţin un fronton fără antablament pe care e aplicat blazonul familiei, azi destul de degradat şi greu descifrabil.
Interiorul de mici dimensiuni, este puternic degradat, accesul fiind oprit de unele uşi de metal, în interior există o serie de firide cu arcadă, destinate rămăşiţelor umane ale membrilor familiei Kemeny, cel mai probabil ele au fost închise cu plăci funerare, în prezent distruse.