Din prima fază de fortificare (Fortificaţie de pământ Cluj-Mănăştur I) se mai păstrează valul de pământ de cca 1.9m înălţime şi lăţime de 4.75m. Valul este format din straturi succesive de pământ nisipos, pietriş şi lentile înguste de pământ negru bătătorit. Ceramica găsită datează din sec. VIII-X, astfel că fortificaţia poate fi datată în prima ei fază la sf. de sec. IX încep. de X.

Au fost identificate ruinele bisericii benedictine construite în secolul XI în stil romanic, corespunzătoare cu nava centrală şi nave laterale.

Din a doua jum. a sec. X fortificaţia ( Fortificaţie de pământ Cluj- Mănăştur II) a fost refăcută şi întărită. Valul a fost lărgit şi supraînălţat cu 1-1,20m şi pe coama sa a fost construită o palisadă complexă. Palisada a fost construită din două şiruri de pari dispuşi paralel la 50-60cm, legaţi cu bârne transversale şi umplute casetele cu pământ. Această faza Cluj Mănăştur II îşi încetează existenţa cu ocazia conflictelor, din anul 1068, dintre arpadieni şi pecenegi.

Fortificaţia este refăcută, peste fortificaţiile anterioare ridicându-se un nou nivel (Fortificaţie de pământ Cluj - Mănăştur III). Valul a fost înălţat cu încă 2m iar în partea exterioară valul a fost căptuşit cu bârne de lemn. Acest al treilea val are o grosime de peste 10m şi o h de 13m faţa de şanţul de apărare din jur. Această fază începe la sf. sec. XI şi durează până la mijl. sec. XIII. În acest răstimp a mai suferit reparaţii şi adăugiri, pe latura de sud în special.

Fortificaţia a fost distrusă în sec. XIII în timpul invaziei mongole de la 1241. Fortificaţia nu a mai fost refăcută, pe locul ei fiind ridicată fortificaţia abaţiei benedictine la sf. sec. XIII şi încep. secolului XIV - Fortificaţia de pământ Cluj-Mănăştur IV.

Biserica în stil gotic în forma actuală datează din anul 1896. Prima construcţie a fost ridicată în secolul XIV.