A fost descoperită şi cercetată o groapă de formă ovală, de mari dimensiuni, cu diametrul de 4,78 m şi adâncimea de 0,7 m, mai exact o posibilă locuinţă adâncită. Materialul arheologic (ceramică, plastică) încadrează complexele în fazele târzii ale culturii Starčevo-Criş.

Perioadei târzii a epocii bronzului, mai precis culturii Cruceni-Belegiš, i-au fost atribuite un număr de 39 complexe, dintre care gropi menajere, gropi cu depuneri ceramice, gropi de provizii, locuinţe, o fântână şi o vatră. Formele şi ornamentele ceramice şi prezenţa în cantitate mică a ceramicii arse bicrom pledează pentru o încadrare în grupul cultural/cultura Cruceni– Belegiš (faza II) şi o datare în epoca târzie a bronzului (1300-1150 a. Chr.).

Au fost descoperite locuinţe adâncite, gropi menajere, gropi de depozitare şi fântâni. Locuirea de epocă postromană aparţine aceluiaşi orizont cronologic cu necropola, datarea fiind sprijinită de prezenţa unui pieptăn bilateral din os în una dintre locuinţe, piesă care nu apare înainte de secolul IV p. Chr. în mediul sarmatic.

Grupul de 8 morminte cercetat face parte probabil dintr-o necropolă de inhumaţie care se extinde dincolo de limita estică a suprafeţei afectată de proiectul de infrastructură. Mormintele pot fi atribuite pe baza inventarului orizontului sarmaţilor iazygi din Banat (printre artefactele speciale pot fi enumerate mărgelele din pastă de sticlă şi calcar, brăţările şi inelele din bronz, fibulele din bronz, mici vase ceramice depuse la picioarele defuncţilor, obiecte din fier – cuţit, seceră).

Vestigiile de această epocă sunt reprezentate de două locuinţe adâncite, cu un cuptor în colţul locuinţei, atribuite orizontului slav timpuriu din vestul României.