Săpăturile desfăşurate în mai multe campanii au identificat două niveluri de locuire neolitice, primul aparţinând culturii Bolintineanu, iar cel de-al doilea o coabitare între comunităţile Bolintineanu şi Boian-Giuleşti. Aşezarea neolitică este primul sit din Muntenia cu un sistem de fortificaţie sub forma unui şanţ cu o posibilă palisadă.
Nivelul de cultură neolitic era de culoare cenuşie-deschisă, cu o structură compactă şi o grosime ce varia de la 20-30cm, în carourile -1 şi -2, subţiindu-se până la 15cm, în caroul 3, şi până la doar câţiva cm, în caroul 4.
Stratul avea urme antropice pe toată întinderea sa. Cel mai frecvent au fost observate fragmente ceramice de dimensiuni medii, urmate de rare fragmente de oase de mamifere şi câteva unelte din silex.
Au fost înregistrate, de asemenea, şi două compexe arheologice: C 37 – locuinţă adâncită, şi C 38 – groapă.
Încadrarea culturală a nivelului neolitic din secţiunea IX/2014 de la Piscul Crăsani se bazează pe analiza fragmentelor ceramice (compoziţie, forme, decor etc.). Acestea, fie că proveneau din stratul de cultură, fie din complexele arheologice, aparţineau culturii Boian, faza Giuleşti. În umplutura acesteia au fost descoperite numeroase fragmente ceramice cu decor specific culturii Boian-Giuleşti. Dintre formele de vase descoperite aici remarcăm castronul, paharul, capacul şi vasele bitronconice. Motivele decorative constă din excizii, pliseuri şi, în cazul câteorva fragmente provenite din acelaşi vas, din motive geometrice realizate prin excizie şi imprimare. Unele fragmente au fost arse reducător, altere oxidant.

În campaniile din 1983-1987, săpăturile s-au concentrat pe mamelonul estic al "piscului", unde a fost cercetată integral zona sacră a aşezării getice fortificate, cuprinzând 3 nivele succesive. Aici se află un "temenos" de formă rectangulară, cu orientarea SSE-NNV, având în mijloc un altar de lut decorat (eschara); de jur împrejur se aflau clădiri cu pereţii ridicaţi pe talpă de lemn, cu mai multe încăperi şi numeroase gropi de provizii şi de cult. Sub aceste construcţii au fost identificate 2 gropi getice din sec.IV-III a.Chr. şi o locuinţă neolitică. De asemenea, a fost cercetat sistemul defensiv al aşezării, format dintr-un val de pământ (azi dispărut) şi 2 şanţuri de apărare de formă rectangulară.
Au fost descoperite aşezări cu vatră şi gropi menajere. În campaniilw de cercetare arheologică sistematică din 2013 şi 2014 au fost cercetate patru vetre exterioare, o alveolare, un bordei şi patru gropi menajere.
Din nivelele dacice s-au recuperat numeroase fragmente de vase getice sau elenistice, ultimele aproape numai de amfore. Formele de vase getice sunt tipice olăriei geto-dacice din sec. II-I a.Chr.; dintre acestea vom menţiona doar un fragment de bol cu décor în relif decorat cu motive vegetale. Cele mai numeroase fragmente de amfore sunt cu toartele din două vergele, de tipul Pseudocos, altele fiind din Rhodos ori din centre greu de identificat datortită fragmentării.

Aşezarea a fost construită pe un bot de terasă superioară, înaltă a Ialomiţei, întinzîndu-se 100 - 150 m spre interiorul ei. Remarcăm că purtătorii culturii Bolintineanu au ales terasa înaltă a Ialomiţei şi nu pe cea joasă aşa cum am avut prilejul să constatăm în cadrul celorlalte aşezări Bolintineanu din Câmpia Română.
Aşezarea neolitică este prima din Muntenia unde a fost pusă în evidenţă coabitarea dintre comunităţile Bolintineanu tîrzii şi primele comunităţi Giuleşti.

Aşezarea neolitică de la Piscul Crăsani este pînă în prezent singura aşezare Bolintineanu în care a fost depistat un şanţ, probabil de apărare, care înconjoară circular staţiunea protejînd-o dinspre sud şi vest. Şanţul a fost surprins în campaniile trecute în secţiunile II, III, IV si VII de pe Platou. În aceste secţiuni şanţul era aproximativ rectangular în secţiune, uneori cu pereţii în pantă, avînd adîncimea de circa 1,60 m de la nivelul solului viu şi lăţimea la bază de 3,75 - 4,00 m. În umplutura lui au apărut puţine fragmente neolitice, iar în S.II P1., deasupra umpluturii neolitice, lentile de lut galben.El avea un traseu semicircular, în sectorul nord - estic al Platoului, la o distanţă maximă de 32 m de rîpa şanţului de apărare getic, apropiindu-se progresiv de acesta (de fapt de o viroagă naturală iniţială) pe măsură ce înainta spre vest-nord vest. Capătul vestic al şanţului neolitic nu a fost încă interceptat. Dincolo de şanţul de apărare, spre sud, complexele de locuire neolitice lipsesc cu totul, iar fragmentele ceramice sunt mult mai rare, arătînd că locuirea nu s-a extins în acea zonă.

Menţionăm, totodată, descoperirea în campania 2015, a unei necropole medievale timpurii, necropolă cercetată în campaniile 2015-2017.