Conform documentelor istorice, în 1752 a fost construită o biserică din lemn, cu ajutorul negustorului braşovean Hagi Radu Ciurcu, iar un alt document din 1732 menţionează o biserică din lemn de 10m lungime şi 4m lăţime. În 1795 a fost construită o noua biserică, din piatră.
Biserica are un plan tip romano-gotic, navă dreptunghiulară, absidă poligonală, cu naos, pronaos, altar şi un portic în faţă. Nava are bolţi cilindrice cu lunete în dreptul ferestrelor. Fundaţia bisericii este din piatră, pereţii bisericii sunt din cărămidă, iar învelitoarea este din ţiglă.
Turnul clopotniţă are formă de prismă cu bază pătrată, pe 3-4 caturi, cu 1-2 ferestre grupate, de factură romanică.
Biserica a fost pictată în 1821, la iniţiativa preotului Stoica Popovici, iar chipul său şi al soţiei sale se află pe peretele din spate al paracliserului.
Prima reparaţie s-a realizat în 1864, pe cheltuiala comunei. În 1933 a fost restaurată pictura cu pisania, în altar.
În 1987, preotul paroh Floroiu a început procesul de restaurare, perioada în care s-a reparat învelitoarea de ţiglă solzi, jgheaburi şi burlane, tencuielile exterioare driscuite pe zidăria de cărămida. Au fost refăcute profilele cornişelor exterioare, precum şi zugravelile.
Biserica a fost restaurată în 1986, când a fost refăcută pictura murală, de către Mihai Stinghe.