Biserica din faza romanică este datată pur ipotetic în secolul al XIII-lea. Cele mai vechi urme de ziduri aparţin perioadei a doua de construcţie.

Data cea mai târzie a construirii ei este prima jumătate a secolului XIV-lea, când începe a doua fază de construcţie. Clădirea a fost concepută ca o basilică cu trei nave, cu o pereche de turnuri pe latura vestică, sprijinite de contraforţi. Uşile din încăperile de la parter ale turnurilor se deschideau în interiorul navei. În timpul construcţiei fundaţiei sau după terminarea ei au avut loc modificări: lărgirea navei spre sud, la 1,9 - 2,3 m de vechiul zid s-a construit un nou zid. Probabil, în noua fază d construcţie fost ridicat şi un alt altar. Faţada nouă, vestică, nu a fost terminată. Zidurile neterminate au ajuns sub pamant încă din perioada evului mediu. A doua fază datează până la mijlocul secolului XIV.

S-a descoperit ca al doilea turn avea înălţimea de 55 cm. Este posibil să nu fi fost terminat sau să fi fost distrus în timpul evului mediu.

Pe la mijlocul sec. XV a început a treia fază de construcţii. În cursul acestor lucrări au fost înălţaţi pereţii navei romanice, au fost înzestraţi cu noi ferestre, intrările pe laturile de nord şi sud cu contraforţi. A fost terminat arcul şi construit un nou altar; bolţile acestuia au fost terminate în 1458. Materialul arhitectornic sculptat din sec. XV era din andezit de culoare verde-cenuşiu. În cursul săpăturilor din interiorul navei sub galerie au fost descoperite urmele unui pilon ridicat pentru extinderea navei. Probabil în sec. XV, în locul galeriei vechi a fost construită una nouă, mai largă. Biserica a fost înconjurată de un zid de formă ovală. Lângă peretele nordic al noii nave a fost construit un ossarium, fundaţiile ei fiind descoperite în cursul săpăturilot din 1968. În a doua jumătate a secolului XV sau la începutul sec. XVI au fost construiţi pereţii unei sacristii, acoperiţi cu bolţi în cruce. Lângă latura VSV al zidului de incintă, în sec. XVII a fost construit un portic. Perioada dintre sec. XVI şi 1767 a fost caracterizată prin degradarea lentă a clădirii. În acest interval s-a produs un incediu în care s-a prabuşit bolta navei.

Se consideră că nu corecpund realităţii afirmaţiile din 1882, conform cărora clădirea, înainte de a fi preluată de catolici, era părăsită şi nu avea acoperiş. Noii proprietari au dărâmat turnul din colţul nord-vestic al navei împreună cu faţada vestică şi au construit o noua faţadă, în stil baroc, precum şi un turn cu o galerie nouă.

La nord de biserică au fost dezvelite câteva morminte având inventar format din ace de păr din bronz cu capete în formă de S. În cursul săpăturilor din 1979, lângă biserică, a fost dezvelit un mormânt, datat cu ajutorul unei monede de la Ludovic cel Mare (1342 - 1382). În dreptul faţadei vestice, în interiorul zidului de incintă, au fost dezvelite 68 de morminte ale unui cimitir medieval. Majoritatea mormintelor erau orientate după biserică. Din cele 68 de morminte, 27 erau de copii. Nu s-a putut stabili încadrarea cronologică a mormintelor. Din lipsa materialelor din perioada arpadiană, nu s-a aflat nimic despre perioada timpurie a cimitirului. La mormintele din sec. XVI - XVIII s-au putut observa sicrie foarte bine păstrate, ele fiind din lemn de bradm cu capacul plat şi se îngustau spre picioare.

În urma săpăturilor de mici proporţii ,dintre anii 1979 - 1986, efectuate de Benko Elek s-a adeverit că biserica cu cele mai vechi urme din sec. XIII, nu suprapune cimitirul din sec. XI - XII.