Necropolă romană de incineraţie, unde au fost cercetate 16 morminte, toate situate reduse, fapt explicat prin natura solului nisipos şi prin caracteristicile funerare ale comunităţii care a utilizat necropola. Mormântul 1
Mormântul a fost descoperit la 0,40 m adâncime. Conţine o gropiţă în care au fost depuse oase calcinate. Oasele au fost acoperite cu fragmente ceramice. Printre acestea se afla un fragment mare dintr-o oală borcan lucrată la roată. Ceramica este din pastă zgrunţuroasă, cu buza întoarsă oblic spre exterior. Pe umăr apar două linii incizate. În groapă au fost găsite şi două funduri de oale, provenite din vase diferite.
Mormântul 2
Acest mormânt se află la mică adâncime şi a fost deranjat de lucrările agricole. Este un mormânt de incineraţie în urnă, de tip dublu. Oasele calcinate au fost depuse în două urne separate. Prima urnă este mare, lucrată la roată, din pastă fină cenuşie, cu decor incizat pe gât. Aceasta avea un capac special, cu buton înalt. A doua urnă este din pastă cărămizie, foarte friabilă, şi nu a putut fi reconstituită. Peste oasele din urna a doua a fost pus un fund de vas folosit ca capac. Ambele urne au fost acoperite cu multe fragmente ceramice. Inventarul include o căniţă depusă peste oase şi o fibulă de bronz cu resort bilateral.
Mormântul 3
Mormântul a fost descoperit la 0,35 m adâncime. Este tot un mormânt de incineraţie în urnă. Urna este similară cu cea din mormântul 2, fiind lucrată la roată din pastă fină gri. O mare parte a vasului prezintă urme de afumare. Deasupra oaselor s-a găsit o monedă de bronz emisă de împăratul Commodus în anul 181. Moneda a fost trecută prin foc şi este uşor deformată. Lângă urnă s-a descoperit şi un inel de argint, cu capetele înfăşurate.
Mormântul 4
Acest mormânt a fost puternic deranjat de plug. Urna a fost distrusă şi mutată, iar oasele calcinate au fost răspândite printre fragmente ceramice. Din cioburi s-a putut reconstitui o oală borcan fără gât şi buză, lucrată la roată din pastă fină cărămizie. Urna avea probabil un capac asemănător celui din mormântul 2. Printre fragmente s-a găsit o căniţă cu două torţi, decorată cu caneluri şi vopsită roşu închis. A fost descoperită şi partea inferioară a unui castron de tip terra sigillata, reparat în vechime prin perforaţii.
Mormântul 5
Mormântul a fost descoperit la 0,28 m şi este foarte deranjat. Este un mormânt de incineraţie în urnă. Urna este de tradiţie dacică, lucrată cu mâna, din pastă grosieră amestecată cu nisip. S-a păstrat doar partea inferioară, insuficientă pentru a reconstitui forma vasului. Fragmentele asociate nu permit identificarea buzei sau a corpului.
Mormântul 6
Mormântul a fost găsit la 0,25 m adâncime şi este mai puţin afectat decât precedentul. Este un mormânt de incineraţie în urnă. Urna este tot de tradiţie dacică, lucrată cu mâna, din pastă grosolană cu nisip. Forma a putut fi reconstituită aproximativ: buza este evazată, corpul bombat, iar fundul drept. Vasul este decorat cu un brâu în relief. Urna a fost acoperită cu numeroase fragmente ceramice dacice. Printre oase s-a găsit o verigă de bronz.
Mormântul 7
Mormântul a fost descoperit la 0,30 m adâncime. A fost aproape complet distrus. Este un mormânt de incineraţie. Din urnă s-au păstrat doar câteva fragmente atipice, insuficiente pentru reconstituirea formei. Lângă fragmente au fost găsite câteva oase calcinate.
Mormântul 8
Mormântul se afla la 0,40 m adâncime şi a fost deranjat de lucrările agricole. Este un mormânt de incineraţie în urnă, acoperită cu un capac special. Peste capac au fost depuse numeroase fragmente ceramice. Urna este lucrată la roată, din pastă fină gri-deschisă, cu buza dreaptă şi gât scurt. Corpul era pântecos. Capacul este din aceeaşi pastă, cu gardină, dar fără buton. Printre fragmentele depuse peste urnă s-a putut reconstitui o oală‑borcan roşie, decorată cu o linie incizată. În urnă s-a găsit şi partea inferioară a unei căniţe depuse ca ofrandă.
Mormântul 9
Mormântul a fost descoperit la 0,40 m şi a fost tăiat de plug. Urna s-a păstrat în proporţie de două treimi. Este lucrată la roată, din pastă fină gri-închisă, cu umăr pronunţat şi fund inelar. În jurul urnei au fost găsite fragmente ceramice dacice, lucrate cu mâna. Oasele calcinate ocupau aproximativ o treime din capacitatea urnei şi erau selectate, fără urme de cărbune.
Mormântul 10
Mormântul a fost găsit la 0,40 m adâncime. Este un mormânt de incineraţie în urnă cu capac. Urna este lucrată la roată, din pastă fină cenuşie-deschisă, cu buza îngroşată şi corp bombat. Capacul este de tip obişnuit, cu buton cilindric şi gardină. Peste capac au fost depuse numeroase fragmente ceramice. Unele fragmente au permis reconstituirea unei oale‑borcan mari, din pastă zgrunţuroasă cenuşie-neagră, cu patru linii incizate pe umăr. Oasele ocupau jumătate din urnă şi erau selectate. Nu s-a găsit inventar metalic.
Mormântul 11
Mormântul a fost descoperit la 0,40 m şi a fost parţial deranjat. Urna este de tipul cel mai frecvent din necropolă: buza dreaptă, gât scurt, corp bombat. Pe corp apare un ornament imprimat accidental, în formă de frunză. În jurul acestuia au fost zgâriate linii neregulate. Capacul este lucrat la roată, din aceeaşi pastă, dar partea superioară lipseşte. Printre fragmentele depuse peste urnă se află o oală‑borcan din pastă cărămizie şi un capac roman provincial. Inventarul include numeroase obiecte de fier: două chei romane, două lame de cuţit, un amnar, fragmente de scoabe şi bare. În urnă s-a găsit şi o verigă de bronz.
Mormântul 12
Mormântul a fost descoperit la 0,40 m. Este un mormânt de incineraţie în urnă, peste care au fost depuse fragmente ceramice. Urna este lucrată la roată, din pastă fină cenuşie-deschisă, dar s-a păstrat doar partea inferioară. Vasul era de mici dimensiuni. Nu s-a găsit inventar. Fragmentele depuse peste urnă au permis reconstituirea a două vase: unul din pastă fină cenuşie, altul din pastă zgrunţuroasă gri-neagră. A fost găsit şi un fragment dintr-o oală cu toartă.
Mormântul 13
Mormântul a fost descoperit la 0,30 m. Este un mormânt de incineraţie în groapă simplă. Oasele nu au fost acoperite cu ceramică. Este posibil să fi fost depuse într-un material perisabil. Printre oase s-au găsit fragmente foarte mici dintr-un vas de sticlă, depus ca ofrandă. Citat:
Mormântul 14
Mormântul a fost descoperit la 0,25 m, în şanţ. Este un mormânt de incineraţie în urnă cu capac. Urna a fost spartă şi răsturnată, iar capacul deplasat. Oasele ocupau jumătate din urnă. Urna este lucrată la roată, din pastă fină cenuşie-deschisă, cu gât tronconic şi două caneluri. Corpul este bombat, cu o linie incizată pe diametrul maxim. În urnă s-a găsit o căniţă romană din argilă albă, păstrată doar în partea inferioară. Capacul este lucrat la roată, cu buton cilindric şi gardină tronconică. Printre fragmentele depuse peste urnă se află o buza de oală‑borcan din pastă nisipoasă.
Mormântul 15
Mormântul a fost aproape complet distrus. Urna şi vasul de ofrandă nu s-au păstrat decât în fragmente. Este un mormânt de incineraţie în urnă.Urna a fost o oală cu două torţi, lucrată la roată, din pastă fină roşie. Buza era uşor evazată şi prevăzută cu un şanţ interior. Torţile erau late, decorate cu două caneluri, şi se prindeau imediat sub buză. Fundul era profilat şi inelar. Suprafaţa exterioară era acoperită cu vopsea vişinie. Printre fragmente s-a găsit şi partea inferioară a unei căniţe, lucrată la roată, din pastă fină roşie, cu fundul profilat. Este posibil ca această căniţă să fi fost depusă ca ofrandă în urnă. De asemenea, a fost identificat un fragment de castronaş din pastă roşie fină.
Mormântul 16
Mormântul a fost descoperit la 0,40 m adâncime şi a fost deranjat de lucrările agricole. Este un mormânt de incineraţie în groapă simplă. Oasele au fost selectate şi depuse direct în groapă. Peste ele au fost aşezate fragmente ceramice provenite din vase diferite. Unul dintre fragmente aparţine unui castron mare, lucrat la roată, din pastă fină roşie, acoperit cu angobă neagră. Vasul avea buza uşor întoarsă orizontal spre exterior şi o formă bitronconică. Diametrul buzei reconstituite era de 0,26 m. Un alt fragment provine dintr-un castron lucrat la roată, din pastă gălbuie, cu buza întoarsă orizontal. Diametrul maxim reconstituit era de 0,235 m. Printre cioburi s-au găsit două funduri inelare: unul din pastă fină roşie, cu diametrul de 0,074 m, şi altul din pastă cenuşie-închisă, cu diametrul de 0,066 m.
Necropola de la Daneţi, datată în secolele II–III e.n., foloseşte un singur rit funerar: incineraţia. Oasele erau arse în afara necropolei şi apoi depuse fie în urnă, fie direct în groapă. Cele mai multe morminte (13 din 16) sunt morminte de incineraţie în urnă, iar restul sunt depuneri în gropi simple. Urnele sunt în general oale‑borcan lucrate la roată, din pastă gri‑cenuşie, cu gât scurt şi corp bombat. Aproape toate au fost acoperite cu capace special confecţionate, iar peste capace au fost depuse numeroase cioburi, un obicei caracteristic necropolei. În patru morminte, aceste cioburi au permis reconstituirea unor vase întregi. Doar o singură urnă este de tradiţie dacică, lucrată cu mâna. Deşi nu s-au găsit dovezi clare ale inhumaţiei, este posibil ca copiii să fi fost înhumaţi, aşa cum se întâmplă în alte necropole daco‑romane contemporane.(sursă Popilian 1982, p. 46-67)