Biserica veche secuiască avea mici dimensiuni, de tip sală, cu turn vestic şi absidă semicirculară, localizată pe partea de nord a bisericii actuale.

În necropola de secol XII au fost săpate 9 morminte, din care 4 se suprapun parţial. Specific acestora este înmormântarea în gropi cu nişă cefalică, identificat în partea de est a bisericii. Cimitirul dezvoltat în jurul vechii biserici secuieşti împreună cu biserica au fost suprapuse parţial de basilică şi de necropola acesteia. Nu s-au descoperit obiecte de inventar, însă ritualul de înmormântare, forma specifică a gropilor, observaţiile stratigrafice constituie elemente definitorii în vederea încadrarii cronologice şi atribuirii etnice a necropolei.

Biserica veche săsească.
Săpăturile arheologice efectuate în anii 1993 au încercat să finalizeze pe cele efectuate între 1973-1977. Cercetările efectuate pe laturile de N şi S au pus în evidenţă două etape de construcţie delimitate stratigrafic şi planimetric. Într-o primă etapă s-au realizat fundaţiile navelor laterale până în dreptul arcului de triumf actual. Zidurile au o lăţime de 1,10-1,20m şi sunt realizate din piatră legată cu pământ amestecat cu lut. A doua etapă se caracterizează prin întrebuinţarea mortarului de var, în a cărui compoziţie intră o cantitate mare de pietriş. Navele laterale sunt prelungite spre est, la fel şi nava sudică. Corul şi absida aparţine etapei cu mortar , precum şi fundaţia continuă pe care au stat stâlpii despărţitori ai navelor laterale de nava centrală, şi care a devenit ulterior fundaţia bisericii fortificate.

Morminte de secol XIII-XIV, cercetate parţial în număr de 13 în campania 1973-1977, aparţinând cimitirului săsesc se suprapun şi distrug mormintele primei serii(sec. XII). Ritualul de înmormântare este rarisim, sunt doar puţine exemple (Feldioara), dar din punct de vedere etnic ele sunt atribuite fără excepţie coloniştilor saşi. Cimitirul de secol XIII-XIV, este suprapus la rândul său de o serie de morminte orientate N-S de la sf. sec. XV, şi pe care îl atribuim populaţiei reformate (cf. săpăturilor arheologice din 1993).

Basilica a fost modificată în sec. XV-XVII, în vederea fortificării când a devenit biserică cu o singură navă, iar turnul clopotniţei şi sanctuarul au fost suprapuse de galerii de apărare. Prezintă două faze de construcţie cu piatră

Incintă fortificată, cu şase turnuri şi acces fortificat