Fortificaţia avea o formă dreptunghiulară, cu lungimea de 650 m şi lăţimea 576 m, fiind înconjurată de un val de pământ, înalt de 1 - 2 m şi lat de 10 - 15 metri. Şanţul de apărare nu era foarte adânc, dar se putea distinge pe toată lungimea sa. Această fortificaţie, aşa cum rezultă din desenul lui Marsgli, avea cinci porţi: o poartă pe latura de nord, una pe latura de vest, una pe latura de est şi două pe latura de sud. Acestea din urmă nu sunt aşezate pe mijlocul laturii, ci fiecare în prima treime, începând de la cele două colţuri. Cele două porţi dinspre Dunăre serveau la intrarea trupelor ce veneau din dreapta fluviului. În interiorul castrului au fost observate şi resturi de zidărie romană şi un apeduct subteran ce ducea într-o cisternă, din care s-a păstrat până prin 1880 o boltă din cărămizi.

Mişu Davidescu afirmă că în jurul castrului există o aşezare civilă marcată prin cioburi şi cărămizi.