S-a descoperit aşezare fortificată cu val de pământ şi şanţ aparţinând culturii Wietenberg.

Materialul dacic a fost descoperit într-o groapă (cu diametrul de 2 m şi adâncime de 1,20 m), ce aparţinea unei locuinţe a cărei formă şi inventar nu au fost descrise. Inventarul gropii era format din vase de tradiţie dacică (o ceaşcă lucrată cu mâna, frunctiere, străchini, fragmente de cantaros şi o cană cu toartă în bandă, toate de culoare cenuţie, modelate cu roata) şi lipitură de oase de animale. În ce priveşte contextul în care au fost descoperite piesele dacice, nu se exclude posibilitatea existenţei a două gropi care s-au întretăiat.

Groapă cu fragmente ceramice dacice şi romane aparţinând unei aşezări daco-romane. Este posibil ca aşezarea romană să fie continuarea celei dacice.

În acelaşi loc au fost dezvelite 41 de bordeie dreptunghiulare, cu pietrar sau cu vatră circulară deschisă, ceramică de tip Praga - Korceak. S-au descoperit puţine arme, obiecte de uz casnic şi podoabe (fibulă digitală, inele de tâmplă). Aşezarea este atribuită româno-slavilor de către Z. Szekely.
În urma documentaţiei documentelor şantierului şi a materialelor păstrate la MNS, Elek Benko a ajunj la concluzia că înventarul bordeielor din perioada tărzie a epocii migraţiilor apar fragmente ceramice din mai multe epoci, bordeiele din epoca migraţiilor aveau un plan pătrat sau dreptunghiular (cel mai mic 2,60 x 2,60 m, cel mai mare 4,80 x 4,10 m) iar fundul lor era la 40 - 50 cm adâncime, unele adâncindu-se până la 1 m.

Elek Benko exprimă rezerve mari faţă de calitatea săpăturilor efectuate şi a documentaţiei de teren, precum şi faţă de modul cum Z. Szekely prezintă rezultatele cercetărilor. El spune ca în bordeiele 19 şi 20 ar exista mai mult decât un singur strat de locuire, astfel nu se poate spune cu siguranţă ca populaţia aparţine culturii Ipoteşti - Cândeşti si fiind slavono-română.