Biserica veche avea un plan dreptunghiular, cu absida poligonală, nedecroşată.
Stratigrafia arată că biserica din zid a fost construită imediat după distrugerea prin incendiu a bisericii de lemn anterioare. Acest lucru este demonstrat de mai multe repere stratigrafice, observate direct în teren:
Lentilele de mortar apar depuse direct peste nivelurile mai vechi şi marchează momentul ridicării noii construcţii din zid.
Urmele de incendiu identificate în stratul inferior aparţin clădirii anterioare din lemn, distrusă prin foc.
Traseele pereţilor laterali ale celor două edificii (cel de lemn şi cel de zid) se suprapun parţial sau sunt foarte apropiate, indicând continuitatea amplasamentului.
Suprapunerea directă a acestor elemente, fără un strat intermediar de abandon sau depuneri naturale, dovedeşte că nu a existat un interval semnificativ de timp între distrugerea bisericii de lemn şi construirea celei de zid.
Pentru a susţine aceste concluzii, Gh. I. Cantacuzino a publicat profile stratigrafice relevante în studiul său din anul 1979, care ilustrează clar succesiunea acestor niveluri.
Datarea s-a făcut după piatră tombală din apropierea intrării în biserică poartă data 1798.