Pe locul unde actualmente este cimitirul parohial, în anul 1790 a fost ridicată o biserica mică din bârne de stejar. Nu avea fresca sau pictură murală, ci numai icoane pictate pe tablă şi prinse în cuie de tavanul bisericii care era din scânduri. Deteriorându-se, a fost demolată în anul 1950 cu aprobarea Sfintei Arhiepiscopii, cu ordinul 4955/1950.
Din materialul rezultat s-a facut clopotniţa din curtea bisericii noi. Biserica actuală s-a ridicat începând cu anul 1928. Multe din componentele bisericii vechi, din lemn, au fost folosite la ridicarea noului lacaş de cult.