Necropola medievală de la Ghirbom, punctul „Gruiul Fierului”, a fost descoperită în anul 1961-1962. Necropola a fost distrusă datorită lucrărilor de extragere a lutului pentru confecţionarea cărămizilor. A mai rămas neatinsă zona unui drum de câmp ce traversa panta domoală din această păşune. De-a lungul acestui drum s-au executat cinci secţiuni. Aici s-au descoperit treisprezece morminte, unsprezece de incineraţie în urnă (ce conţineau cenuşă, oase calcinate şi inventar arheologic) şi două morminte de inhumaţie, dintre care unul distrus. Săpăturile executate în 1975 au scos la lumină şapte morminte de inhumaţie orientate est-vest (capul orientat spre est şi picioarele spre vest), autorii evidenţiind existenţa unei necropole de inhumaţie. După materialele arheologice descoperite: două perechi cercei din aur, lame de cuţitaşe, catarame, amnar, cremene, fragmente de brăţări şi un singur vas ceramic lucrat cu mâna, necropola a fost datată în sec. al VII-lea. În realitate, în urma cercetărilor din 1995, a fost evidenţiată o necropolă birituală. Cele două morminte de inhumaţie au avut aceeaşi orientare. Urnele funerare au fost lucrate cu roata înceată şi ornamentate cu registre în linii paralele şi în val. În două cazuri, în groapa săpată pentru urna din ceramică, au fost depuse şi resturile vetrei în care s-a incinerat mortul. Materialele arheologice descoperite: lame de cuţitaşe, mărgele de sticlă, fragment amnar, catarame de fier, o lamă de brici, pot data necropola între sfârşitul secolului al IX-lea şi începutul celui de-al X-lea.
Din pricina faptului că mormintele de inhumaţie nu sunt orientate după ritul creştin, şi a existenţei celor de incineraţie, putem presupune că această necropolă a aparţinut unei populaţii slavo-române în faza de asimilare şi creştinare.