Din punct de vedere stratigrafic, situaţia se prezintă astfel: la baza stratului de cultură se află un nivel de locuire neolitică, aparţinând culturii Vinca-Turdaş. Materialul ceramic rezultat provine de la vase grosiere, de culoare cărămizie sau neagră, dar şi de la vase de bună factură, confecţionate dintr-o pastă fină, îngrijit lucrată. Formele ceramice cele mai frecvente sunt vasele cu pereţii drepţi, tronconice, vasele în formă de bol sau străchinile. Au fost descoperite şi câteva picioare de cupe, pline în interior, specific turdăşene. Motivele ornamentale cele mai frecvente sunt binecunoscutele benzi umplute cu puncte incizate, formând un decor unghiular, dar s-a descoperit şi un fragment dintr-un văscior cu pereţi subţiri, lustruiţi şi decoraţi cu caneluri fine, orizontale. În categoria materialului ceramic sunt menţionate şi descoperirea unui fragment provenit dintr-o statuetă de lut, extrem de deteriorată. Materialele litice sunt ilustrate prin nuclee, aşchii şi lame de silex, câteva lame de obsidian, o mică dăltiţă de piatră şi câteva fragmente provenite din râşniţe de mână.
În cuprinsul secţiunii, în nivelul neolitic au fost descoperite foarte multe fragmente de chirpic, provenite, probabil, de la o locuinţă de suprafaţă aflată în zona respectivă. Din punct de vedere stratigrafic, nivelul corespunzător locuirii turdăşiene nu este continuu, fiind puternic afectat atât de locuirile ulterioare, cât şi de scurgerile de apă pe panta dealului. Deşi în partea superioară a stratului de cultură au fost scoase la iveală şi materiale romane, în special fragmente de ţigle şi cărămizi, dar şi câteva fragmente de vase, stratigrafic nu a fost surprins un nivel roman.
Nu este de loc exclus ca acest nivel să fi dispărut în urma eroziunii şi, mai ales, a distrugerii acestuia de către locuirea ulterioară, medieval-timpurie.

Locuirea antică se situează pe pantele de sud-est ale dealului ce mărgineşte spre vest-nord-vest pârâul Hambocului. În campania din 1978 au fost deschise trei secţiuni şi o suprafaţă în zona marginală de sud a aşezării. A a fost descoperită o nouă locuinţă romană, din care s-au mai păstrat doar substrucţiile din piatră de râu şi cărămidă. Datorită erodării puternice a solului şi a lucrărilor agricole intense, locuinţa romană a fost în mare parte distrusă, păstrându-se doar parţial. Locuinţa a avut o formă patrulateră dreptunghiulară. Dezvelirea interiorului locuinţei a permis recuperarea a numeroase fragmente ceramice, aparţinând categoriei ceramicii roşii, lucrată la roată, bine cunoscută în repertoriul ceramicii provinciale romane: străchini, oale pentru provizii, cu buza dreaptă, funduri inelare etc. În interiorul locuinţei au fost descoperite şi piese confecţionate din metal, constând din cuie de fier, un fragment dintr-un mic clopot şi o aplică trapezoidală, prevăzută cu două nituri, ambele piese din bronz.
Aceste materiale, mai puţin numeroase ca în campaniile precedente, indică, după toate probabilităţile, caracterul agrar al aşezării romane de la Ghirbom, unde, cercetările din 1974 şi 1975 au scos la lumină substrucţiile unor clădiri, dintre care una, dezvelită integral în 1975, a fost prevăzută cu sistem de încălzire bazat pe hypocaustum.

Această ultimă locuire, păstrată doar în anumite zone, a fost semnalată încă din cercetările efectuate în 1974. În secţiune urmele medievale timpurii au fost surprinse doar în zona celor două bordeie descoperite. În umplutura bordeielor au fost găsite foarte multe fragmente ceramice specifice secolelor XI-XIII. Buze şi pereţi de căldăruşe de lut, fragmente de oale-borcan decorate cu incizii orizontale sau cu benzi ondulate. Vasele erau lucrate la roata rapidă, cu o pastă de bună calitate, de culoare neagră, brună sau cărămizie, multe oase de animale, cărbune şi cenuşe.
Din umplutura celui de al doilea bordei au ieşit la iveală numeroase fragmente ceramice, aparţinând aceloraşi tipuri de vase, oase de animale, cărbune şi cenuşe. În plus, aici a fost descoperită şi o piatră provenită de la o tocilă pentru ascuţit, de formă aproximativ rotundă, plată şi cu o perforaţie centrală.
Compoziţia solului (amestec de humus cu lut galben) a dat posibilitatea concluziei că în această zonă eroziunea a fost extrem de puternică, materialele arheologice găsite - puţine la număr - provenind din scurgerile de pe panta dealului.