În profilul rămas după amenajarea drumului sunt vizibile locuinţe gumelniţene incendiate şi neincendiate. Carotele C1-C5 şi C10 au relevat faptul că fundamentul geologic in situ este o argilă nisipoasă galben închis-brun mediu (în stare umidă), omogenă, compactă, cu oxizi de fier la partea superioară, fără constituenţi antropici – loess –, sediment care este, mai degrabă, caracteristic unei terase decât unui grind. În carota C4 această argilă este suprapusă de un nivel de sol (silt nisipos brun mediu-cenuşiu închis-galben închis (în stare umidă), omogen, compact, cu foarte rari constituenţi antropici mm) pe care s-a dezvoltat locuirea eneolitică, care nu mai este prezent în grupul carotelor C1-C3, C5 şi C10, fiind, cu siguranţă, îndepărtat, împreună cu partea superioară a martorului de eroziune dar şi cu depunerile antropice – atât Gumelniţa, cât şi cele ulterioare, getice.

zona de est

Au fost recuperate fragmente ceramice, piese litice, resturi osoase, chirpici arşi. Trebuie să precizăm că nu au fost identificate dovezi ale existenţei necropolei medievale târzii (sec. XVIIIXIX?) în spaţiul investigat. Dacă se mai păstrează morminte nederanjate, ele trebuie să se concentreze în zona UAT Gura Ialomiţei, în sudul martorului de eroziune.