Cula se conturează ca un turn compact, cu plan pătrat de 7,5 m, ridicat pe trei niveluri – parter şi două etaje –, fiecare gândit să combine funcţia defensivă cu cea rezidenţială. Intrarea se făcea la parter, printr-o uşă cu două canate masive de stejar, care deschidea accesul atât spre scara interioară, cât şi spre gârliciul beciului prevăzut cu metereze. Scara, încastrată direct în grosimea zidurilor şi executată din lemn de stejar, urca spre nivelurile superioare şi spre foişorul amplasat pe faţada orientată către râul Gilort.
La etajele II şi III se aflau camerele de locuit, accesibile fie din casa scării, fie direct din foişor. O parte dintre meterezele originare au fost transformate în ferestre, marcând trecerea de la funcţia strict defensivă la una mai domestică. Tavanele erau susţinute de grinzi groase de stejar, iar foişorul ultimului nivel se sprijinea pe arcade încheiate în arce trilobate aplatizate, rezemate pe coloane de cărămidă. Pe două dintre laturi – est şi nord – foişorul continua cu galerii înguste de lemn, adevărate cursives de supraveghere, care permiteau controlul vizual asupra împrejurimilor.

Construită în jurul anul 1780. Construcţie specifică, cu rol de locuinţă fortificată, reprezentativă pentru arhitectura culelor din Oltenia.Monumentul se află în stare gravă de conservare, deşi este propus pe Lista Indicativă UNESCO.