Stratul de cultură hallstattian a fost identificat la adâncimea de 0,6 - 0,7 m, cu o grosime de cca 10 cm, după cum menţionează Gheorghe Bichir. Tot acesta notează faptul că nivelul cuprinde puţin material arheologic. Stratul se prezintă ca un loess galben murdar marcat din loc în loc de cioburi, fragmente de chirpici şi oase de animale. Au fost cercetate două gropi de provizii şi un bordei. Gropile (notate 9 şi 10) aveau o formă tronconică cu diametrul maxim spre fund de 1,1 m (gr nr 9) şi 1,05 m (gr nr 10) iar adâncimea de 1,6 şi respectiv 1,5 m. Bordeiul nr. 4 avea forma pătrată cu colţurile rotunjite şi dimensiunile de 2,6 x 2,5 m iar adâncimea de la nivelul de călcare de 1 m. Inventarul gropilor şi al bordeiului era relativ sărac şi consta din ceramică, oase de animale, bucăţi de vatră şi mici fragmente de cărbune din lemn de esenţă tare (stejar). Ceramica este arsă la cărămiziu-gălbui sau cenuşiu-brun. Sunt frecvente fragmentele de vas sac ornamentate cu brâie în relief alveolate sau simple apucători plate, dispuse pe umăr. Ceştile au toarte uşor înălţate deasupra buzei iar străchinile au peretele arcuit în interior, având uneori în exterior caneluri oblice sau mici proeminenţe plate.

Nivelul a fost serios afectat de locuirea de tip Chilia - Militari, care a distrus în mare parte această aşezare hallstattiană.

A fost cercetat un bordei (B. 2) de formă dreptunghiulară cu dimensiunile de 3,5 x 3 m şi adâncimea de 0,95 m, fiind prevăzut cu un cuptor. În ceea ce priveşte materialul arheologic predomină ceramica lucrată la roată. În interiorul bordeiului s-a găsit multă cenuşă şi cărbune, fapt ce ar putea arăta că încăperea a fost distrusă de un incendiu.

Stratul a fost serios afectat de lucrările agricole.

În partea sudică a sitului a fost identificat un bordei de formă rectangulară cu laturile de 2,8 x 2,1 m şi adâncimea de la nivelul de călcare de -1,25 m. Podeaua bordeiului a fost lutuită. Bordeiul prezentat un cuptor menajer. Locuinţa a fost distrusă de un incendiu. În interiorul bordeiului, în afară de ceramică, au mai fost descoperite mai multe cuţite şi unelte din fier folosite atât în apicultură cât şi la curăţatul butoaielor sau altor recipiente din lemn, un lacăt cilindric şi vârful unei teci de la un pumnal. În cadrul aşezării medievale au fost descoperite două pietre de râşniţă.

Stratul a fost grav afectat de lucrările agricole.

Stratul de cultură este sărac în material arheologic şi are o grosime de cca 20 cm. Suprapune locuirea Hallstatt, afectând serios acest nivel arheologic. Stratul se caracterizează sub forma unui sediment de culoare brun-cenuşie ce conţine din loc în loc cioburi, oase de animale, bucăţi de chirpici, fragmente de cărbune şi pietre de râu. Au fost cercetate bordeie, locuinţe de suprafaţă şi gropi de provizii care conţineau ceramică de factură dacică şi romană, monede, unelte din fier, fragmente de suliţe, podoabe feminine. Au mai fost cercetate şi gropi de cereale, un atelier de ţesătorie şi un altul de ferărie.

Gheorghe Bichir datează această aşezare din a doua jumătate a secolului al II –lea şi până la începutul secolului al III-lea, aşezarea încetând să mai existe în jurul anului 214, în vremea lui Caracalla. Oferea ca argument în acest sens descoperirea unei monede de bronz de la Iulia Domna.