Informaţii despre sit
Localizare   Afişează pe harta României *
Cod RAN   109791.01
Cod LMI (Lista Monumentelor Istorice) Lista Monumentelor Istorice din 2010   MH-I-s-B-10074
Nume   Fortificaţiile de la Gura Văii - Insula Banului
Județ   Mehedinţi
Unitate administrativă   Municipiul Drobeta-Turnu Severin
Localitate   Gura Văii
Punct   Insula Banului
Punct alte denumiri   Ostrovu Golu
Punct alte denumiri, alte limbi   Čiplak Ada
Reper   Situl arheologic se află în capătul din amonte al insulei Ostrovul Banului, la sud de localitatea Gura Văii, la cca 1 km în aval de barajul Porţile de Fier I, la mijlocul albiei Dunării.
Reper hidrografic - nume   Dunărea
Reper hidrografic - tip   fluviu
Forma de relief   insulă
Categorie   locuire
Tip   aşezare militară
Descriere   Situl arheologic din capătul vestic al insulei Ostrovul Banului cuprinde o fortificaţie medievală de secol XIV ce suprapune o fortificaţie romană şi romano-bizantină cât şi o aşezare Hallstatt. Descrierea şi planul fortificaţiilor de pe Insula Banului au fost făcute pentru prima dată de Fernando Luigi de Marsigli, la sfârşitul secolului al XVII-lea, acesta considerând că acestea aparţin perioadei romane. Acesta menţionează şi existenţa unor valuri de pământ şi a unor şanţuri care comunicau între ele cât şi faptul că traseul acestora părea a descrie şi delimita partea superioară a insulei, adică jumătatea de nord-vest, care la vremea respectivă avea 10 ha. Două secole mai târziu, F. Kanitz semnealează existenţa unor urme de zidări pe această insulă de pe Dunăre. Teohari Antonescu este cel care la începutul secolului XX realizează un plan al fortificaţiilor, pe care le şi descrie. Cetatea este reprezentată având o formă rectangulară, cu turnuri interioare rectangulare la cele patru colţuri şi cu trei valuri de pământ dispuse pe latura de est-sud-est. Primele cercetări arheologice sunt realizate de Alexandru Bărcăcilă în 1936, însă rezultatele acestor săpături nu au fost publicate. Începând din anul 1965 săpăturile au fost reluate în insulă, în capătul din amonte, unde se cunoştea existenţa unei fortificaţii bizantine, reutilizată parţial şi în evul mediu. Rezultatele acestor cercetări ai stabilit că prima fortificaţie a fost construită în acest ostrov în perioada romană târzie, către sfârşitul secolului al III-lea, funcţionând cel mai probabil până la începutul sau jumătatea secolului al V-lea când va fi distrusă de huni.
Refacerea fortificaţiei din Insula Banului se va produce, fie în timpul împăratului Anastasius I (491-518), fie a lui Justinian I (527-565) şi va continua să funcţioneze până la începutul secolului al VIII-lea, când întregul limes dunărean a fost distrus de avari şi slavi, care au profitat de răscoala trupelor care apărau graniţa imperială, condusă de Flavius Focas (602), stabilindu-se în masă la sudul Dunării.
Data descoperirii   1689 - 1691
Suprafața sitului   1,8 ha
Stare de conservare   precară / 27.01.2023
Riscuri naturale   Inundaţii: 4 / 22.02.2021; Exces de apă în sol: 4 / 22.02.2021
Riscuri antropice   Afectare parţială: 4 / 22.02.2021
Regim de proprietate   public
Data ultimei modificări a fişei   23.12.2024
 
Componente în cadrul sitului
Categorie/ Tip Epoca (Datare) Cultura/ Faza culturală Atestare documentară Descriere/ Observații Cod LMI
Fortificaţie  Epoca romană târzie (secolul al IV-lea) neprecizată  

Această fortificaţie este suprapusă de una de epocă romano-bizantină şi una din epoca medievală.

MH-I-m-B-10074.03 
Fortificaţie  Epoca romano-bizantină (secolele IV - VI p. Chr.) romano-bizantină  

Fortificaţia are o formă triunghiulară, urmărind configuraţia terenului, cu dimensiunile de 98 x 108 m. De la fundaţie şi până la cca 0,5 - 0,7 m este construită din bolovani de râu peste care se suprapun rânduri de cărămizi. Grosimea zidului era de cca 1,5 - 1,65 de metri. Mişu Davidescu presupunea că înălţimea nu ar fi putut depăşi 5 m. Zidul este susţinut din loc în loc de contraforturi. Prezenta turnuri de colţ semicirculare. Incinta bizantină era mult mai întinsă decât cea medievalăl, traseul incintei din secolele IV - VI continuând aproximativ 70 - 80 de metri spre est faţă de zidul estic al incintei medievale. Sistemul defensiv format din valuri şi şanţuri, inclusiv un val foarte înalt ridicat în jurul unui turn cu foarte multă zidărei din piatră şi cărămidă, aparţine perioadei bizantine.

MH-I-m-B-10074.02 
Fortificaţie  Epoca medievală (sec. XIV - XVI) neprecizată 1430 

Fortificaţia medievală era mai mică decât cea romano-bizantină, pe care o suprapune doar parţial. Forma acesteai era de poligon neregulat, cu un zid de incintă gros de 2,5 - 2,8 m, construit din piatră legată cu mortar. Pe latura de est existau trei turnuri de apărare, rectangulare, unul la jumătatea incintei, iar celelalte două la colţul de sud, respectiv la nord. Din aceste colţuri, pe traseul fostei incinte bizantine, a fost amenajată o structură alcătuită din stâlpi de lemn cu diametrul de 0,3 - 0,4 m, dispuşi vertical în gropi săpate la o adâncime de 0,5 m, acoperită cu pământ sub forma unui val înalt de câţiva metri care închidea o curte exterioară incintei de piatră. Tehnica de construcţie indică ca moment al construirii finalul secolului al XIII-lea sau începutul secolului al XIV-lea.

MH-I-m-B-10074.01 
Aşezare  Hallstatt (secolele X - IX a. Chr.) Basarabi     MH-I-m-B-10074.04 
 
Cercetare
  Tip An Observații Instituția Nume Prenume
1. evaluare de teren 2020

Muzeul Regiunii "Porţilor de Fier" - Drobeta-Turnu Severin NEAGOE Marin Iulian
NEAGOE Oana Minodora
MANEA Cristian Dumitru
DINULESCU Paul Grigore
2. 1965

Muzeul Regiunii "Porţilor de Fier" - Drobeta-Turnu Severin DAVIDESCU Mișu
3. sondaj 1936

* BĂRCĂCILĂ Alexandru

Bibliografie
1. DMASI, Proiectul Listei Monumentelor Istorice, 1991 [Proiect LMI] (sursa fişei de sit)
2. Lista Monumentelor Istorice, MO nr. 646 bis /16/07/2004, Ordinul ministrului culturii şi cultelor nr. 2.314/ 2004, vol. III, București, 2004, poz. 69-73, p. 1688 [Ordin MCC] (sursa fişei de sit)
3. Davidescu, Mișu, Monumente medievale din Turnu Severin, București, 1969, 33-35 [Publicaţie]
4. Antonescu, Teohari, Columna Traiană, Iași, 1910, 67 [Publicaţie]
5. Davidescu, Mișu, Cetatea Severinului, BMI, 3, XXXIX, București, 1977, 9 - 14 [Publicaţie]
6. Marsigli, Luigi, Description du Danube, II, Haga, 1726, 31 [Publicaţie]
7. Neagoe, Marian Iulian, Studiu istoric general. Studiu arheologic, Actualizare documentație pentru Planul Urbanistic General al Municipiului Drobeta Turnu Severin, județul Mehedinți, Drobeta Turnu-Severin, 2021, 33 - 34, 90-97 [Publicaţie] (sursa fişei de sit)
8. Un nou grup hallstattian timpuriu în sud - vestul României - Insula Banului, Dacia. Révue d’archéologie et d’histoire ancienne. Nouvelle Série, 3, Editura Academiei Republicii Socialiste România, București, 1969, 393 - 395 [Publicaţie]
9. Davidescu, Mișu, Cercetările arheologice din Ostrovul Banului - Golu - Gura Văii (județul Mehedinți), Revista muzeelor şi monumentelor - Monumente istorice şi de artă, București, 1977, 37 - 42, https://biblioteca-digitala.ro/?articol=57334-cercetarile-arheologice-din-ostrovul-banului-golu-gura-vaii-jud-mehedinti--revista-muzeelor-si-monumentelor-monumente-istorice-si-de-arta--1-anul-xlvi-1977 [Publicaţie]
 
Fotografii sit

Scroll