Biserica, amplasată central în incintă, este de plan dreptunghiular, cu altarul în absida pentagonală. Ridicată din piatră şi caramidă , aceasta a suferit mai multe intervenţii constructive şi de restaurare care au modificat întrucâtva planul iniţial. Mănăstirea a funcţionat pana în perioada secularizării (1864), după care a fast transformată în biserică de mir.

După strămutarea aşezării rurale, pe locul acesteia se ridică un complex rezidenţial boieresc în componenta căruia locuinţa, a avut două faze de construcţie (prima - de lemn, a doua - de zid). În ceea ce priveşte clădirile ce funcţionează în cadrul complexului de cult, şi acestea sunt ridicate în mai multe etape. Distrugerea mănăstirii a putut fi fixată în timp la sfârşitul secolului al XVIII­lea, pe baza unei monede turceşti din 1789 (Selim al II-lea), descoperită în stratul de dărâmătură.

Cercetările efectuate aici între 1974 şi 1977, au stabilit că pe locul aşezământului religios a existat în secolele XIV-XV un sat - cel mai probabil Bădeni (după documentele epocii) ale cărui urme au fost identificate în principal în partea de sud şi vest a incintei fostei mănăstiri. Conform descoperitorilor, "dispunerea în teren a urmelor de locuire probează ca vechea aşezare se găsea mai la vest de mănăstirea Bradu, foarte probabil în partea de teren ce astăzi este ruptă de apele Nişcovului".