Biserica din Ighiu se remarcă prin stilul mai impozant, extrem de interesantă din punct de vedere arhitectural, având în exterior numeroase elemente specifice clasicismului. Este superioară din punct de vedere arhitectural altor construcţii protestante în stil baroc din epocă: biserica reformată din Sibiu, cea unitariană din Rimetea şi Cluj, sau cea reformată din Alba Iulia. Prezenţa unor decoraţii bogate în piatră sunt explicabile prin prezenţa numeroşilor cioplitori în piatră/sculptori care îşi desfăşurau activitatea în Ighiu, precum şi prezenţa carierei de piatră din vestul localităţii, exploatată încă din perioada romană. (Botond, 2011, p. 73).
Turnul clopotniţă de pe latura de vest a fost ridicat câţiva ani mai târziu, fiind terminat în 1792. Atât Nava bisericii cât şi turnul sunt bogat decorate cu stucaturi.
Pe latura de vest este amplasată orga, realizată la Sibiu de maistrul Han János în 1796.
Pe lângă ornamentele în piatră nava bisericii şi turnul sunt bogat decorate şi cu stucaturi. (Botond, p 74). De la vechea biserică se păstrează un clopot vechi, datând din 1523, cu inscripţia „Sancta Trinitatis Cristus Rex venit in pace Deus homo factus” şi un clopot din timpul lui P. Bod, turnat de meşterul Ioan Prodan din Bucureşti.

Zidul de incintă din jurul bisericii este realizat din piatră de carieră, piatră de râu şi cărămidă prinse cu mortar de var. Are o formă poligonală, neregulată, cu dimensiunile maxime de 90 x 60 m şi înălâimea actuală a zidurileor de cca. 2-2,5 m. O parte din acet zid este inclus în pereţii unor clădiri, în timp ce latura nordică, cuprinsă între clădirea turmului porţii şi colţul de nord-vest a fost înlăturat la începutul sec. XX, odată cu restaurarea bisericii şi transferul mormântului lui Peter Bod lăngă biserică. Potrivit istoricului Şt. Pascu, „incinta fortificată a bisericii de la Ighiu face parte din categoria cetăţilor ţărăneşti construite în a doua parte a sec XIV şi începutul sec. al XV-lea. Este o fortificaţie simplă, în plan circular, inconjurată cu val de pămant şi şanţ de apărare” (Pascu, 1989, p. 235)
Accesul în incintă se face printr-un portal în stil gotic târşiu de pe latura nord-estică, străjuită de un turn de poartă de tip săsesc.
Turnul de poartă suferă mai multe transformări în decursul timpului, prima mare transformare având loc la începutul sec. XVII, în timpul principelul Gabriel Bethlem, când acesta este extins pe două nivele şi transformat într-un pavilion de vânătoare. Este posibil ca acum să fi fost amenajată şi pivniţa situată sub partea de vest al acestuia, în dreapta intrării. La începutul sec. al XVIII, în condiţiile în care Ighiul devine reşedinţa episcopului bisericii calvine din Transilvania, Pelsőczy János, vechiul conac princiar este transformat în şcoală calvină, ulterior devenind casa clopotarului.
Portalul gotic tarziu de la primul etaj şi ancadramentele cu muchia teşită ale porţii de intrare datează ridicarea curtinei şi a turnului de poartă la sfarşitul sec. XV şi inceputul sec XVI-lea.

Actuala casă parohială datează din sec- al XV-lea, fiind construită în 1458, lipită de zidul vechii biserici.
În timpul lui Peter Bod casa parohială a suferit importante prefaceri, fiind reconstruită în bună măsură în 1753.