Fortificaţia dreptunghiulară măsoară 50 x 41 m şi este formată din metereze de pământ (1,5 m înălţime), înconjurată de un şanţ pe laturile sale de nord si vest. Singura poartă de acces era pe partea de vest. Soldaţii au trăit probabil în adăposturi temporare din lemn sau pânză, căci, în ciuda indicaţiilor clare de locuire (olărit, mici descoperiri), nu au fost găsite urme certe ale structurilor interne. La 64 m spre vest, există o altă fortificaţie de pământ (0,5 m înălţime), dar legătura acesteia cu burgusul rămâne neclară.
Fortificaţia ar fi putut fi un avanpost mic, sau implicată în supravegherea drumurilor, în special către şi dinspre cartierul minier, având vizibilitate perfectă în toate direcţiile. Este folosită cel puţin în prima parte a secolului al II-lea p. Chr.
În urma săpăturilor au ieşit la iveală mai multe materiale ceramice, între care se remarcă un fund de vas şi câteva buze de vase. Totodată, se remarcă prezenţa unui vârf de lance roman de tip hasta, din fier, cu o lungime de cca 21,5 cm, foarte bine păstrat. S-au mai descoperit urme de lemn putrezit şi cărbune, provenite fie de la scările de lemn pe care se urca la drumul de rond, fie de la nişte bârne care ar fi întărit faţa internă a valului.