Construcţia este rectangulară, cu laturile lungi de 3,30/3,40 m (interior) şi 3,70/3,85 (exterior). Acestea au fost construite în opus incertum din blochete medii, fasonate sumar. Pentru regularizarea asizelor s-au folosit cărămizi. Grosimea zidurilor variază între 0.40 m – 0,30 m, iar liantul folosit a fost lutul. Paramentul interior a fost lucrat cu grijă, umele de mortar păstrate in situ sugerând că pereţii interior au fost tencuiţi. Tencuiala a fost realizată dintr-un mortar alb, omogen, fără incluziuni. Pe unele fragmente se mai păstrează urme de vopsea roşie dispusă probabil în registre. Cele 11 monede descoperite în complex datează începuturile folosirii monumentului la Florian (276), Diocleţian (285-286, 295-297) şi Constantin I (306-307, 313-317), la care se adaugă cele foarte uzate, cu modul de sec IV p.Chr. Ceramica este variată din punct de vedere cronologic, dar şi tipologic. Astfel, au fost descoperite recipiente de transport (amfore Dressel 24, LR 2 şi Berenice MR 3), vasa conquinatoria (oale din pastă grunjoasă folosite probabil la depozitarea ofrandelor alimentare) şi câteva fragmente de farfurii de producţie provincială, vest-pontică.

Groapa a distrus parţial paramentul exterior sudic al edificiului.

Colţul de NE al edificiului este afectat de un tranşeu.

În colţul de NE, în zona firidei, în exterior, a fost cercetat un mormânt în groapă simplă, cu două schelete aşezate în decubitus dorsal şi orientate E-V.