Informaţii despre sit
Localizare
|
|
Afişează pe harta României
*
|
Cod RAN
|
|
159696.86 |
Nume
|
|
Situl arheologic de la Isaccea - Tabia Veche/Suhat (Sit 63-66) |
Județ
|
|
Tulcea |
Unitate administrativă
|
|
Oraş Isaccea |
Localitate
|
|
Isaccea |
Punct
|
|
Tabia Veche/Suhat |
Reper
|
|
Situl se află zona de nord-vest a localităţii Isaccea, limită DN22/ E87 spre sud,
fosta Gârlă a hambarului spre nord şi 1,25 km de fostul curs al Dunării. |
Reper hidrografic - nume
|
|
Dunărea |
Reper hidrografic - tip
|
|
fluviu |
Forma de relief
|
|
deal |
Utilizare teren
|
|
agricultură |
Categorie
|
|
locuire |
Tip
|
|
aşezare civilă; aşezare militară |
Descriere
|
|
Pe suprafaţa sitului au fost identificate materiale arheologice din perioade istorice diferite, fapt ce evidenţiază o locuire datată sec. VIII-VII î.Hr., intensă locuire de perioadă romană, dar şi fragmente ceramice specifice sec. XIII-XIV. În perioada cuprinsă între anii 2000 şi 2004, apoi 2008, în cadrul proiectului Noviodunum Archaeological Project (Area 4), au fost efectuate cercetări arheologice de suprafaţă, investigaţii geofizice şi un sondaj. Cercetarea arheologică de teren de tip survey a evidenţiat prezenţa la suprafaţă a materialului ceramic de perioadă romană. A atras atenţia o zonă, localizată spre mijlocul perimetrului cercetat, unde exista o concentrate de materiale de construcţie (CBM). Dispersarea materialului indica o construcţie, care a fost investigată geofizic, iar rezultatele au documentat la adâncimea de 1m o “clădire mare ... din care se păstrează trei pereţi”. Societatea comercială, care utilizează terenul pentru culturi agricole, nu a permis cercetarea construcţiei identificate. Astfel, a fost delimitat un perimetru, localizat spre zona vest a Dealului Suhat, unde există mai multe proprietăţi. În caseta practicată, pe colţul de nord-vest al proprietăţilor, săpăturile au documentat “gropi şi straturi nedeterminate” cu un bogat material ceramic de epocă romană. Un context preistoric a fost descoperită la baza nivelurilor de epocă romană. În urma acestor săpături au fost descoperite o serie de complexe ce pot fi atribuite epocii fierului. Materialul ceramic descoperit cu această ocazie deţine anumite caracteristici ce nu sunt specifice culturii Babadag, ci mai degrabă unei perio ade ulterioare acesteia (cultura Basarabi). Pe zona de vest a sitului avem o redută circulară amenajată în interiorul fortificaţiei de pământ (Tabie sau redută), în secolul al XIX-lea sau XX, care a fost utilizată ca punct de tragere pentru artilerie în Primul şi Al Doilea Război Mondial. În acest perimetru sunt documentate tranşee, care sunt prezente pe latura de nord, est şi sud. Iar pe latura vestică, aceste tranşee sunt realizate în şanţul tabiei otomane. |
Observații
|
|
Pe Planurile Directoare de Tragere este marcată Tabia cu denumirea de Tabia Veche. |
Data descoperirii
|
|
1980 |
Stare de conservare
|
|
medie / 13.11.2024 |
Regim de proprietate
|
|
privat |
Data ultimei modificări a fişei
|
|
13.11.2024
|
|
|
Componente în cadrul sitului
|
Categorie/ Tip
|
Epoca (Datare)
|
Cultura/ Faza culturală
|
Atestare documentară
|
Descriere/ Observații
|
Cod LMI
|
aşezare civilă
|
Hallstatt
(sec. VIII-VII a. Chr.)
|
|
|
Au fost identificate materiale arheologice specifice acestei perioade.
|
|
aşezare civilă
|
Epoca romană
|
|
|
|
|
aşezare civilă
|
Epoca medievală
(sec. XIII-XIV)
|
|
|
|
|
Tabie
|
Epoca medievală
|
|
|
Fortificaţie de pământ (Tabie sau redută), rectangulară, cu latura vestică distrusă de amenajarea unei redute circulare în secolul al XIX-lea sau XX, care a fost utilizată ca punct de tragere pentru artilerie în Primul şi Al Doilea Război Mondial. Prezintă şanţ pe laturile de est, sud şi vest, iar valul este vizibil pe est, sud şi parţial vest. Şanţul sudic prezintă intervenţii contemporane, din anii ’70-’80, pentru amenajarea unei construcţii unde se depozita explozibil utilizat la cariera de piatră din oraş. Pe suprafaţa sitului au fost identificate materiale arheologice, în special fragmente ceramice din secolele XIII-XIV, dar şi ceramică de factură otomană, cartuşe (1905). De asemenea, atrage atenţia prezenţa pietrelor şi bucăţilor de mortar (pe bază de var, nisip, mici fragmente de scoici) în zona redutei circulare. Acest aspect sugerează prezenţa unor ziduri, despre care nu se pot face precizări suplimentare în stadiul actual al cercetării. Redută circulară amenajată în interiorul fortificaţiei de pământ (Tabie sau redută), a fost utilizată ca punct de tragere pentru artilerie în Primul şi Al Doilea Război Mondial. Prezintă un inel central, mai înalt şi baza acesteia, ca un şanţ, în care s-au realizat traşee (fortificaţii liniare).
Pe Planul Director de Tragere (publicat 1950), apare marcată Tabia Veche. |
|
Fort
|
Epoca medievală
|
|
|
Redută circulară amenajată în interiorul fortificaţiei de pământ (Tabie sau redută), în secolul al XIX-lea sau XX, care a fost utilizată ca punct de tragere pentru artilerie în Primul şi Al Doilea Război Mondial. Prezintă un inel central, mai înalt şi baza acesteia , ca un şanţ, în care s-au realizat traşee. Acestea sunt prezente pe latura de nord, est şi sud. Iar pe latura vestică, aceste tranşee sunt realizate în şanţul tabiei otomane.
|
|
fortificaţie
|
La Tène
(sec. IV-II a. Chr.)
|
|
|
Fortificaţie, formă aproximativ ovală, cu şanţ pe laturile de est, sud şi vest, val pe toate laturile. Pe suprafaţa sitului au fost identificate materiale arheologice, fragmente de vase borcan, castroane (?) şi amfore. Pentru vasele borcan, pasta din care au fost realizate este un cu degresanţi mari (nisip, ceramică pisată, pietricele de calcar); ardere incompletă, culoare bej-închis. Prezintă urme de ardere secundară în interior şi pe suprafaţa exterioară. Corpul este bombat, buza aplecată spre exterior şi puţin îngroşată; gâtul mic, strâns spre interior, fundul plat. Pe buză şi diametrul maxim al corpului s-a aplicat câte un brâu alveolar prin imprimare cu degetul în lutul moale. Acelaşi tip de pastă o regăsim şi pentru posibilele fragmente de castroane. Pentru fragmentele bănuite a fi de amfore, avem o pastă de bună calitate care sugerează perioada elenistică. Materialul ceramic, ne conduce către ipoteza atribuirii acestei fortificaţii secolelor IV-II a. Chr. “Cu prilejul unor cercetări de suprafaţă din anii ʹ80, în apropierea luncii inundabile, pe versantul nordic al promontoriului ocolit de strada Suhat (la nord-est de fortificaţia identificată s.n.), a fostidentificat un sit din prima epocă a fierului. Fragmentele ceramice culese cu această ocazie provin de la ceşti, străchini şi un vas de bucătărie, alături decare am putut identifica şi o fusaiolă din lut de formă bitronconică. Formele ceramice, precum şi modalitatea de decor a ceştilor (decor de tip I şi II.B.2‐1) indică o datare a acestui sit în perioada de evoluţie a culturii Babadag”. Nu au fost descoperite materiale arheologice, care să sugereze utilizarea acestei fortificaţii şi în perioadă otomană, dar acest aspect nu poate fi exclus.
|
|
|
|
Cercetare
|
|
Tip
|
An
|
Observații
|
Instituția
|
Nume
|
Prenume
|
1.
|
evaluare de teren
|
2023
|
|
Institutul de Cercetări Eco-Muzeale Tulcea
|
STĂNICĂ
|
Aurel-Daniel
|
MOCANU
|
Marian
|
MIHAIL
|
Florian
|
AILINCĂI
|
Sorin-Cristian
|
|
Bibliografie
|
1.
Stănică, Aurel Daniel, Cartografia cetăților medievale dispărute din Dobrogea. studiu de caz: fortificațiile turcești, Peuce, 14, Tulcea, 2016, 187-224 [Publicaţie]
|
2.
Stănică, Aurel Daniel, Cartography of the missing fortresses in Dobrogea: a case study of the turkish fortifications, 15th International Congress of Turkish Art Naples, Università di Napoli “L’Orientale” 16-18 September 2015, 569-585 [Publicaţie]
|
3.
Topoleanu, Florin, Noi descoperiri arheologice la Isaccea (I), Peuce, 9, Tulcea, 1984, 187-205 [Publicaţie]
|
4.
Ailincăi, Sorin-Cristian, Începuturile epocii fierului în Dobrogea. Cercetările arheologice de la Revărsarea, Isaccea, jud. Tulcea, Brăila, 2013, 25-27 [Publicaţie]
|
5.
Lockyear, K., Sly, T., Popescu A., The Noviodunum Archaeological Project 2000-2004: Results and conclusions from the pilot seasons,, Peuce, 3-4, Tulcea, 2005-2006, 121-158 [Publicaţie]
|
6.
Jervis, B., Lockyear, K., Popescu A., Sly, T., The medieval ceramic sequence from Noviodunum, Peuce, 9, Tulcea, 2011, 327-340 [Publicaţie]
|
7.
Stănică, Aurel - Daniel, 2023 [Fişă de sit] (sursa fişei de sit)
|
|
|
|
|