Campania arheologică din vara anului 1982 a dezvelit la 5 m depărtare de peretele sudic al bisericii cinci morminte. Înhumările au fost făcute în gropi simple, la adîncimea de -0,80- -0,90 m, faţă de solul actual. Un element special îl reprezintă înlocuirea crucilor, cu bolovani de rîu, lungi de circa 0,50 m, îngropaţi în poziţie verticală.

Unul dintre morminte a putut fi datat pe baza unei monede găsită fn mîna mortului (o para emisă la Constantinopol de Ahmed al III-lea, 1703-1730). Anul emiterii nefiind lizibil se consideră datarea firească pînă în anul 1718, momentul păcii de la Passarovitz ce marca căderea Olteniei sub austrieci. întinderea şi încadrarea în timp a necropolei nu se poate preciza.

Bisericuţă tradiţională are absidă, naos, pronaos şi pridvor cu fundaţie din bolovani de râu şi elevaţie de lemn. Bolovani păstraţi in situ presupun existenţa unei abside poligonale, decroşată simetric, avînd cinci laturi exterioare şi probabil înzestrată cu proscomidie şi diaconicon. Dimensiunile în interior ale construcţiei sunt de 11,50 χ 4,75m. Compartimentarea interioară a edificiului amintit, avînd ca reper urmele vizibile ale pereţilor despărţitori, a fost următoarea: naos ( 5 χ 4,75 m), pronaos (2,50 χ 4,75 m) la care se adaugă pe latura vestică pridvorul (1,25 x 4,75 m).
Construcţia a avut probabil un acoperiş din şindrilă, dată fiind prezenţa a numeroase cuie subţiri folosite în asemenea cazuri.

Materialul arheologic recoltat constă din mai multe fragmente ceramice smălţuite sau nesmălţuite, provenind de la căniţe, străchini sau castroane, obiecte din metal (o săgeată, o scoabă, un burghiu, două chei, un vătrai, un fragment de cruciuliţă din bronz, precum şi două monede de argint: o jumătate de monedă de 6 kreuzeri emisă de Leopold 1(1657-1705) şi o para emisă la Istambul,având ca emitent pe Selim III (1789-1807). Monedele datează în acest caz ultima fază de funcţionare. Elementele necesare stabilirii începerii construcţiei lipsesc. Fragmentele ceramice găsite în afara edificiului, sub nivelul de fundaţie al absidei (- 0,90 m) se înscriu tipologic în sec.XIV-XV constituie un termen "ante quem", ele semnalînd existenţa în apropiere a unei atari aşezări.