Mergând pe drumul ce însoţeşte şerpuitoarea vale a Someşului, încă de departe poate fi remarcat turnul clopotniţă al frumoasei bisericii de lemn din Lozna. A fost construită la începutul secolului al XIX-lea, momentul edificării fiind amintit prin placa amplasată pe balustrada corului, placă ce poartă următoarea inscripţie în limba latină: "Aedificatum Hoc Templum Anno Domini 1813". Şematismele Episcopiei greco-catolice de Cluj-Gherla, în legătură cu această biserică, precizează faptul că a fost construită în anii 1812-1813, fiind renovată după aproape o sută de ani, mai exact în 1906. La data publicării şematismului greoco-catolic, starea bisericii era considerată a fi una „mijlocie”. Din aceleaşi documente aflăm detalii despre istoria parohiei din Lozna. Astfel, comunitatea din Lozna a acceptat unirea cu Biserica Romei, încă din anul 1700, registrele matricole începând a fi ţinute din anul 1824. Casa parohială, aflată la aproximativ 400 metri faţă de biserică, în anul 1947, era din lemn şi avea trei camere, fiind construită în anul 1840. Parohia a fost vizitată canonic de către episcopul unit de Cluj-Gherla, dr. Iuliu Hossu, în data de 31 august 1926.
În toamna anului 1905, bisericuţa a fost vizitată de istoricul Nicolae Iorga, care ne-a lăsat o primă descriere, cu o analiză critică şi concisă a picturii, nu mult după săvârşirea ei. „Lozna are o bisericuţă de lemn, care poate fi destul de veche, dar a fost stricată cu totul printr-o zugrăveală copilărească făcută de un meşter din Nicula. Bietul om, din cât se pricepea, a făcut sfinţi noi, a tămânjit cum e mai rău pe cei vechi şi a împodobit şi păretele din afară cu un straşnic Sânt Ilie pe carul de foc. Astfel, această zugrăveală unică are interes întru aceia că arată care pot fi ideile despre artă ale unei minţi simple pe care n-a înrâurit-o nici-o şcoală.”
În ultimii ani, biserica a beneficiat de lucrări de restaurare. Finalizate în anul 2009, acestea au făcut ca biserica să îşi recapete frumuseţea de odinioară. În cadrul acestor lucrări, acoperişul de tablă a fost înlocuit cu unul de şiţă, structura turnului supraînălţat a fost refăcută, tencuiala bisericii a fost reparată şi zugrăvită într-o nuanţă de albastru iar de pe stâlpii pridvorului a fost îndepărtat materialul care le acoperea frumoasele decoraţii sculptate. Biserica a fost sfiinţită în data de 26 octombrie 2009, ocazie cu care localnicii au putut să viziteze interiorul vechii biserici după aproape douăzeci de ani, aceasta fiind închisă datorită stării proaste în care se afla.