Biserica ridicată la 1421 de către cnezii din familia Cândea avea un plan cu numai două încăperi: naos şi absida poligonală a altarului. Accesul în biserică se făcea prin intermediul a două portaluri, unul pe latura de sud şi altul pe latura de vest. Iniţial absida altarului a avut o altă boltă, probabil pe ogive, datorită contraforturilor pe care le prezintă la exterior această parte a monumentului.

Biserica actuală a fost mărită în sec. XVIII, cu ocazia refacerii bolţilor absidei, adăugândui-se în partea de vest, pronaosul. Vechiul portal în arc frânt de pe faţada vestică a naosului a fost mutat pe latura sudică a pronaosului iar între cele două încăperi au fost perforate două deschideri. În naos se păstrează o bună parte din pictura datată prin inscripţia de La proscomidie în 1750. Pictura de la 1750 este realizată în spirit tradiţional dar cu influenţe ale artei brâncoveneşti.

La începutul sec. al XIX-lea bisericii îi este adăugat pridvorul ridicat în partea de sud a pronaosului. Pictura pridvorului a fost realizată la 1810. De asemenea, vechiul arc triumfal al altarului a fost înlocuit cu cel actual în formă semicirculară, în stil neoclasic.