A fost identificată o locuinţă de suprafaţă de dimensiuni mari împreună cu o construcţie anexă adâncită în pământ (grajd sau atelier) şi mai multe gropi de dimensiuni medii şi mici. Această arie reprezintă centrul unei aşezări din epoca romană de tip cătun având o singură locuinţă şi anexele acesteia.

Complexele medievale timpurii au apărut pe întreaga arie cercetată cu mici zone de concentrare în zona sudică, centrală şi nord-estică a suprafeţei. Cele trei zone de concentraţie reprezintă cel mai probabil trei zone de locuire. Astfel întreaga aşezare medievală timpurie putea fi compusă din cel mult 6-10 locuinţe şi anexele acestora. Punctul de greutate a aşezării poate fi undeva în la sfârşitul sec. VIII sau pe parcursul sec. IX. Lipsa complexelor suprapuse indică şi în acest caz o aşezare de scurtă durată.