În ceea ce priveşte vestigiile aparţinând epocilor romană şi romano-bizantină , acestea au fost identificate, în măsuri diferite şi în asociere cu situaţii şi materiale arheologice provenind din alte epoci istorice

Începând cu secolul al X-lea, când este ridicată a fundamentis cetatea de către Imperiul bizantin sub conducerea împăratului Ioan I Tzimiskes , s-a locuit intens pe toată suprafaţa promontoriului. Epoca bizantină/medievală este documentată prin elemente de fortificaţie, elemente de locuire, situate atât în interiorul aşezării fortificate, cât şi în afara acesteia, precum şi prin complexe funerare.

Prin cercetările arheologice desfăşurate în intravilanul localităţii Nufăru, s-a putut stabili faptul că cele mai vechi urme de locuire cunoscute în acest moment aparţin perioadei eneolitice, fiind documentate pe promontoriul Romula, situat în dreptul bornei kilometrice fluviale 103, aproape de limita estică a satului Nufăru.

Prezenţe hallstattiene au fost surprinse stratigrafic în punctul Cămin-ul cultural.

Al treilea moment de vieţuire se plasează în cea de-a doua epocă a fierului, fapt înregistrat în punctele Cămin-ul cultural, Bufet şi pe proprietatea Dumitrescu.

Materiale ceramice izolate, fără a putea fi atribuite unui nivel sau complex, aparţinând secolelor IV-III a. Chr., au fost recuperate de pe str. Trandafirilor (din zona de sud a aşezării actuale), de pe str. Eternităţii (în apropierea limitei vestice a aşezării bizantine) şi de pe str. Bisericii, mult la sud faţă de zidul de incintă sudic.

Pe str. Bisericii a fost reperat un mormânt de incineraţie, aparţinând epocii elenistice, fiind recuperată din pământul galben nisipos o amforă conţinând oase umane calcinate, dintre care a putut fi identificată numai treimea superioară a unui femur drept şi două metatarsiene, fără a se putea face observaţii in situ asupra complexului propriu-zis . Toate acestea sugerează existenţa în sudul aşezării, în orice caz la sud de zidul de incintă bizantin, a unei necropole aparţinând epocii fierului (pe baza materialului ceramic identificat pe străzile Bisericii, Eternităţii şi Independenţei şi a complexului funerar de incineraţie de pe str. Bisericii), corespunzând unei eventuale aşezări din sec. IV-III a. Chr., ale cărei vestigii au fost surprinse în câteva puncte din partea de nord a aşezării contemporane (punctul Bufet, proprietatea Dumitrescu).