Biserica de lemn „Adormirea Maicii Domnului” a aparţinut mănăstirii Strâmba-Fizeş, atestată încă din secolul al
XV-lea; se remarcă prin decoraţia picturală de factură
cultă, realizată în 1742, în timpul stareţului Domitian.
In 1742 s-a pictat doar catapeteasma şi arcele uşilor altarului. Pictura interioară a fost terminată, după cum arată inscripţia
din naos, la 13 august 1792, în zilele episcopului Ioan Bob şi ale egumenului Onisim.
Mănăstirea Strâmba a avut un rol de seama în istoria culturală din Transilvania, prin activitatea şcolii pentru copiii din satele vecine, şcoală atestată documentar în 20 noiembrie 1785.”
Biserica are planul dreptunghiular, absida poligonală şi acoperişul cu pante largi. Acoperişul susţine o clopotniţă cu vârful barocizat. Intrarea pe partea sudică este marcată printr-un ancadrament cu decoruri florale. Pridvorul a fost amenajat într-o epocă târzie. Interiorul este pictat cu imaginea sfinţilor Vasile, Grigore Bogoslav, Sfântul Iacov şi Ioan Zlataust. Portretele evangheliştilor
înfrumuseţează porţile împărăteşti. Inscripţia, în limba sârbă, plasată în spatele intrării, în altar, atestă că decorul s-a datorat ieromonarhului Dominitian.
O altă inscripţie, din 2 august 1792, aşezată în naos, precizează că pictarea edificiului s-a realizat în timpul lui Ioan Bob, egumen al mănăstirii Onisim.
Activitatea monahală a fost întreruptă timp de 280 de ani, reluându-se în anul 1993.