Biserica actuală cu hramul Sf. Nicolae a fost ridicată la începutul secolului XIX, fiind inaugurată în 1815, cum menţionează pisania, înlocuind biserica veche, existentă sau ridicată în timpul vornicului Cernica şi atestată la 1608. Biserică monumentală în plan trilobat (43 m. lungime, 11 m. lăţime, 15 m. înălţime), cu abside circulare laterale şi absidă pătrată la altar şi o singură turlă pe pronaos. Biserica a suferit mai multe pierderi şi distrugeri, fiind refăcută în anii 1965-1967. Cercetări arheologice au dus la identificarea bisericii anterioare în colţul de sud-vest al actualei biserici, identificându-se patru faze de refaceri. Această construcţie anterioară se afla cu jumătatea ei de nord în interiorul bisericii actuale, iar cu jumătatea de sud în afară.

Biserica este de dimensiuni reduse, cu o decoraţiune exterioară bogată, coloane şi alte ornamente din piatră sculptată, este construită în plan trilobat cu pridvor deschis cu colone. A fost construită pentru a deservi slujbele de înmormântare din cimitir.

Biserica Mare cu hramul Sf. Gheorghe a fost zidită în anii 1831-1832, dar fiind distrusă la cutremurul din 1838, a fost refăcută şi resfinţită la 1842. A suferit renovări în 1936 şi în anii 1964-1967, împreună cu edificiile anexe. Biserica în plan trilobat cu trei turle, dotată cu un mic pridvor deschis, este înconjurată de clădirile chiliilor dispuse în plan dreptunghiular.

Mai multe morminte au fost descoperite în interiorul şi exteriorul bisericii Sf. Nicolae cu ocazia cercetărilor arheologice din anii 1960, ţinând de funcţionarea primei biserici.