Biserica de lemn are un plan dreptunghiular în formă de navă cu dimensiunile de 8,9 x 6 m, la care se adăuga iniţial un altar decroşat, cu cinci laturi. În configuraţia actuală, decroşul se mai păstrează doar pe latura de sud, în timp ce latura nordică a fost prelungită în continuarea navei pentru a forma proscomidia, modificând astfel geometria tradiţională a spaţiului liturgic. Edificiul, în forma actuală, este rezultatul intervenţiilor din 1856, în urma cărora biserica a fost lărgită şi i s-a construit un nou pronaos. Acoperişul este din şiţă, iar interiorul este acoperit printr-o boltă în leagăn peste naos şi un semicilindru la altar, intersectat de trei fâşii curbe.

Biserica a fost ridicată în 1735, având ca ctitori pe preoţii Alexandru şi Roman, iar evoluţia ei ulterioară a fost marcată de ample lucrări de refacere consemnate în pisania din 1856, realizate în vremea lui Barbu Ştirbei şi implicând mai mulţi donatori şi meşteri locali; ultima intervenţie majoră s‑a desfăşurat în 1978, când temelia a fost aşezată pe un postament de ciment extins în jurul construcţiei.