Castrul are o formă dreptunghiulară uşor neregulată, măsurând 229–242 × 203–211 m (aproape 5 ha). Sistemul său defensiv constă dintr-un meterez jos de pământ şi un şanţ înconjurător bine vizibil, de aproximativ 3,5 m lăţime şi 0,4 m înălţime/adâncime fiecare. Pe toate cele patru laturi, există o singură poartă (în general 9–13 m lăţime), fiecare având şi un titulus, o linie separată de apărare în faţa intrărilor, compusă dintr-un metereze şi un şanţ, care blochează o intrare directă. Mărimea şi forma sunt similare cu taberele temporare de la Crac-Găuri şi Comărnicel 1.

Fortificaţia a fost identificată deja la începutul secolului al XIX-lea, deşi cercetarea sa ştiinţifică a început abia la mijlocul secolului al XX-lea. Câteva mici secţiuni arheologice au fost întreprinse aici în 1985. În timpul acestor cercetări nu a fost găsit niciun material arheologic, ceea ce demonstrează în continuare că castrul tipic roman a fost folosit doar pentru o perioadă scurtă de timp.