Fortificaţia romană ocupă o suprafaţă de 20.800 m2. Zidul de sud al castrului se află la cca 30/40 de metri nord faţă de drumul DJ 205, iar colţul de sud-vest al fortificaţiei este situat sub clădirea veche a primăriei. Porţiuni restaurate din zidul de sud pot fi observate în curtea primăriei şi în parcul din centrul satului. Colţul de sud-est se află situat în apropierea interesecţiei dintre DJ 205, str. Şcolii şi str. Grădiniţei. Zidul de nord se află la aproximativ 0,20 km faţă de DJ 205, colţul de nord-est fiind situat pe o proprietate privată. Zidurile de sud si de nord sunt traversate pe anumite porţiuni de drumul comunal DC 147.

Cercetările întreprinse până în prezent în zona castrului au precizat forma patrulateră (160 x 130 m) a incintei şi au relevat faptul că zidurile aveau o grosime de 3 m, în şanţurile de fundaţie, şi de aproximativ 2,70-2,80 m, în elevaţie, fiind construite la interior şi exterior din blocuri cioplite, rostuite cu mortar, având emplecton din bolovani de carieră legaţi cu mortar din var, nisip, pietriş, cărămidă pisată şi cărbuni. Cercetările nu au surprins faze de refacere de-a lungul curtinei şi nici turnuri sau porţi de intrare pe cele patru laturi. În ceea ce priveşte interiorul castrului, până în prezent nu s-au descoperit construcţii din piatră sau pavaje, cercetările arheologice surprinzând două niveluri de locuire, unul reprezentat de barăci militare, celălalt de locuinţe – bordeie amenajate după părăsirea fortificaţiei de către soldaţii romani şi atribuite culturii Sântana de Mureş – Cerneahov. Au fost găsite obiecte de factură romană şi materiale datate în secolul IV p. Chr (ceramică cenuşie şi de import, unelte, podoabe şi obiecte de toaletă). Ultima cercetare din interiorul castrului a fost realizată în anul 2019, pe un teren privat, tarlaua nr. 52, în urma săpăturilor fiind descoperite 16 complexe, majoritatea datate în secolul IV p. Chr.

Edificiul cu hypocaust / balneum. Situl se află amplasat pe unele foste gospodării, terenuri aflate la momentul actual în proprietatea Ministerului Culturii. Edificiul este situat la aproximativ 400 m est de castru, la vest de torentul Vâjâietoarea (Cazaca), la cca. 100 m de acesta, fiind acoperit parţial de podul rutier de pe drumul judeţean DJ 205. În urma cercetărilor efectuate în zona edificiului au fost identificate şase încăperi cu funcţionalităţi diferite, două dintre ele dotate cu hypocaust, patru bazine / piscinae şi 2 praefurnium-uri, în cadrul unei incinte patrulatere (28 x 31 m). Zidăria dominantă este formată din ziduri din piatră legată cu mortar, în timp ce pilele şi arcele celor două hypocaust-uri, precum şi parapetele bazinelor sunt parţial sau total zidite din cărămidă. Mortarele de var conţin fragmente mici de cărămidă spartă şi praf de cărămidă pisată, care atinge un nivel maxim de densitate în straturile de opus signinum observate la interiorul bazinelor. Alături de materialele comune de construcţie (cărămizi şi ţigle, unele purtând ştampila Legiunii a XI-a Claudia), în interiorul încăperilor au fost găsite fragmente de marmură şi de tencuială pictată, dovezi ale unor amenajări interioare specifice arhitecturii romane imperiale. În zona incintei au fost găsite şi materiale specifice culturii Sântana de Mureş.

Thermele romane au înregistrare separată în RAN cu codul 48496.17.

Perimetrul necropolei se află între Dj 205 la nord, str Rozelor la sud, str. Grădiniţei la est şi DJ 203C la vest.

În perimetrul necropolei de la sud de castru (denumită convenţional Necropola 1) au fost identificate până în prezent 22 de morminte datate la sfârşitul sec. IV – primul sfert al sec. V. Dintre acestea, doar 10 au fost cercetate sistematic, restul mormintelor fiind descoperite întâmplător. Din mormintele identificate au fost recuperate accesorii vestimentare, obiecte de toaletă şi recipiente ceramice. Primele informaţii despre existenţa unei necropole antice în apropierea castrului le avem de la Alexandru Odobescu. Din cele 22 de morminte semnalate până în prezent în zona de la sud de castru, doar zece au fost cercetate sistematic, cinci în anul 1981, unul în anul 2012, trei în anul 2019 şi ultimul în anul 2021. Dintre cele 10 morminte cercetate sistematic, doar 3 au avut inventar. În zona necropolei au fost găsite şi urme de locuire din prima epocă a fierului.

Aşezarea se întindea dincolo de zidurile castrului, descoperirea de materiale specifice culturii Sântana de Mureş fiind menţionate şi în zonele de la vest şi nord de fortificaţie. În perimetrul sitului au fost descoperite şi urme de locuire mai vechi, respectiv fragmente ceramice din prima epocă a fierului.