Actualul lăcaş este ctitoria fostului căminar Iancu Mavrodolu din anul 1818. Catagrafia din anul 1824 arată lăcaşul definitivat în 1818 ca fiind de zid, cu hramul Adormirea Precistii, ridicată de către căminarul Iancu Mavrodolu. În cea de la 1833 biserica a fost consemnată ca fiind tot din zid, sub numele de Maica Precista Noaoă, cu cele două hramuri: Adormirea şi Sfântul Spiridon.

În anul 1848 şi acest lăcaş a căzut pradă marelui incendiu ce a distrus centrul oraşului. A fost reparat radical în anul 1868, de către Nichifor Ivanovici şi Radu Hagi Tudor, când s-a adăugat faţadelor un decor romantic al modenaturii actuale. O altă intervenţie a suferit-o în anul 1891, când i s-a făcut şi pardoseala din mozaic. Între ctitorii mai importanţi, din această perioadă, o amintim aici şi pe Maria Teiuleanu, donatoarea clopotelor. Într-una din anexele lăcaşului şi-a avut începutul Şcoala nr. 3 din Piteşti, înfiinţată în anul 1876 de către preoţii I. Petculescu şi Gh. Popescu, ca şcoală particulară, unde elevii plăteau 3 lei pe lună. În 1880 a fost luată pe seama primăriei iar apoi, cu începere din anul 1883, a fost trecută în bugetul Ministerului Instrucţiunii Publice. În anul 1914 s-a reparat pictura şi catapeteasma. În anul 1928 s-au înlocuit ferestrele de lemn cu cele de fier. Alte reparaţii la această biserică s-au făcut în anul 1946 şi între anii 1955-1957, când s-au dat jos tencuielile interioare, s-a tencuit din nou, s-a pictat în frescă şi s-a introdus încălzirea cu gaze. În anul 1958 s-a izolat igrasia, s-a înlocuit mozaicul cu dale de piatră de Albeşti şi s-a pus o nouă pisanie, lăcaşul sfinţindu-se la 21 decembrie de către Prea Sfinţitul Episcop Iosif Gafton.

Pe locul bisericii Adormirea Maicii Domnului cunoscută şi sub denumirile de Precista Nouă sau Mavrodolu a existat un alt lăcaş, mai mic, ctitorit în anul 1752 de către Ene cupeţul. Această biserică a fost dărâmată, deoarece, aşa cum se precizează în pisania actualului lăcaş, devenise neîncăpătoare şi suferise unele distrugeri în urma cutremurelor. Potrivit textului pisaniei, am fi tentaţi să considerăm că cea dintâi biserică a fost de zid, „neavând a suferi de cutremur dacă ar fi fost de lemn”, cum, de altfel, considera Eugenia Greceanu, însă, o însemnare a preotului Mihai Minescu de la 1878, în condica lăcaşului, arată clar: „Această sfântă biserică cu hramul Adormirea Maicii Domnului, au fost de lemn, într-un deluşor nebine format; de cine au fost făcută nu se ştie. Iar la anul 1815, a venit aici, un cârmuitor foarte inspirat şi de foc plin pentru casa lui Dumnezeu, cu numele Ioan Mavrodolu. A împrejmuit cu zid acel deluţ precum se vede, şi a ridicat această biserică de zid, cu adăogirea hramului Sf. Spiridon şi foarte frumoasă; c-a avere aşa cât l-au iertat şi (l-au ţinut) puterile. La anul 1818 s-a terminat, când s-au şi sfinţit cu voea şi blagosloveniea Prea Sfinţi‹i›i Sale Episcop al Eparhi‹i›i Argeşi, D. D. Iosif, întâiul episcop al Argeşului”. Ca atare, considerăm că biserica lui Ene cupeţul era ridicată din lemn, pe o temelie din cărămidă, care, foarte probabil, a fost afectată de puternicul seism din anul 1802.