Amplasat în mahalaua Cojocarilor, lăcaşul actual a fost sfinţit la 22 mai 1828 de către mitropolitul Ţării Româneşti, Grigorie al IV-lea Dascălul.
Cea dintâi reparaţie i s-a făcut în anul 1856, când s-a şi pictat în ulei de către pictorul N. Stoenescu. Între anii 1894-1896 i s-a făcut a doua reparaţie, adăugându-i-se şi pridvorul. Între anii 1926-1934 s-a făcut subzidirea, s-a refăcut acoperişul din tablă şi s-a pictat, tot în ulei, de către pictorul Gh. Belizarie.
În timpul celui de Al Doilea Război Mondial, la bombardamentul din luna mai 1944, o bombă aruncată pe biserică i-a distrus altarul şi naosul cu turla centrală. După terminarea războiului a fost refăcută în forma ei originară, acoperită din nou şi pictată în frescă de către pictorul Emil Ivănescu, între anii 1946-1956, cu sprijinul enoriaşilor. A fost târnosită de către P. S. Episcopul Argeşului şi Muscelului Iosif Gafton, la 30 noiembrie 1958.
Biserica este construită în formă de arce cu abside poligonale şi semisferice în interior, pridvor închis cu uşi în trei laturi, cu uşă la altar. Pridvorul din faţă este de la reparaţia făcută în 1894-1896. Are două turle mari, iar în faţă are două turle mai mici, laterale celor mari. Cele trei turle din faţă sunt din schelet de lemn. În turla principală din faţă, sunt fixate clopotele bisericii.
Catapeteasma este din stejar sculptat de către sculptorul Iliescu, realizată la ultima renovare, din anii 1946-1956. În lunilie iunie-decembrie ale anului 1991 a fost restaurată pictura.

Aşa cum a sugerat Eugenia Greceanu, pe locul actualei biserici cu hramul Sf. Ilie ridicată între 1826-1828 de breasla cojocarilor din Piteşti (în frunte cu Pandele Petre şi soţia sa, Păuna), se poate presupune că a existat un alt lăcaş „începând cu secolul al XVII-lea, dacă avem în vedere economia oraşului“. Ipoteza ar putea fi confirmată sau infirmată în urma unor sondaje arheologice realizate în curtea şi în apropierea locaşului, acţiune destul de greu de întreprins datorită construcţiilor moderne şi a imediatei vecinătăţi a străzilor Fraţii Goleşti şi Craiovei.