Cercetarea a început de la constatarea că nu există comunicare între drumul medieval şi platoul de la est de cetate. La vest de cetate există un perete de stâncă înalt de 40 de m, iar legătura dintre cetate şi V. Ocăţiilor este foarte abruptă, mai rău, terenul-model (LiDAR, rezoluţie 0,3 m) nu indică nici un drum între aceste puncte. S-a observat că ambele intrări în cetate sunt cu acces dintre est (dinspre Platou). Fişierul LiDAR indică foarte clar, la extremitatea de SE a platoului, un drum care coboară în serpentine. Se văd bine doar primele două linii drepte (notate ca „sectorul superior”), restul fiind mult mai greu de ghicit. Motivul este panta abruptă, pe care s-au rostogolit stânci multe veacuri la rând; în consecinţă, partea superioară, care nu are un perete înalt alăturat, este vizibilă, dar pe cât coborâm panta superioară – sursă a bolovanilor care se rostogolesc – este mai mare.
Nu există o săpătură de control pe drum.