Mănăstirea a fost înfiinţată între anii 1822-1824. Înfiinţarea şi consolidarea mănăstirii au fost sprijinite şi de domnitorii Ioan Sandu Sturza (1822-1828) şi Mihail Sturza (1834-1839) ai Moldovei.

Prima Biserică ridicată pe acest loc a fost contruită din lemn, în a doua jumătate a secolului XIII-lea. Această biserică este stricată în perioada 1402-1408 şi se construieşte o alta, din cărămiă. Aceasta din urmă a funcţionat până în anul 1822.
O altă biserică a fost ridicată şi utilizată până în 1848. Biserica actuală a fost terminată la 2 octombrie 1867.
Biserica este destul de mare având opt turle şi nu respectă planul bisericilor vechi moldoveneşti.

Paraclisul „Sfântul Nicolae” a fost construit în 1725. Acesta este compus dintr-o încăpere rectangulară cu o absidă pentagonală şi tavan drept.

Turnul clopotniţă se află pe latura de est şi a fost construit între anii 1853-1854. Acesta adăposteşte şi paraclisul „Pogorârea Sfântului Duh”, unde se află catapeteasma din secolul al XVIII-lea.