Informaţii despre sit
Localizare
|
|
Afişează pe harta României
|
Cod RAN
|
|
81399.03 |
Cod LMI (Lista Monumentelor Istorice)
|
|
GJ-II-a-A-09356 |
Nume
|
|
Situl Mănăstirea Adormirea Maicii Domnului Polovragi |
Județ
|
|
Gorj |
Unitate administrativă
|
|
Polovragi |
Localitate
|
|
Polovragi |
Reper
|
|
În Cheile Olteţului |
Reper hidrografic - nume
|
|
Olteţ |
Reper hidrografic - tip
|
|
râu |
Categorie
|
|
structură de cult |
Tip
|
|
mănăstire |
Descriere
|
|
Mănăstirea Polovragi îsi are începuturile în secolul al XVI-lea, ctitorii săi fiind Radu şi Pătru, fiii lui Danciul Zamona. În 1645, satul Polovragi era în stapânirea lui Danciu Pârâianul, mare postelnic în timpul lui Matei Basarab, care a zidit biserica “din temelia ei”, prima atestare datând din iulie 1648. După Danciul Pârâianu şi înaintaşii acestuia, Constantin Brâncoveanu poate fi socotit, al treilea ctitor al Mănăstirii Polovragi. Pictura bisericii este deosebit de valoroasă atât în ceea ce priveşte iconografia cât şi execuţia tehnică. Ea a fost realizată în anul 1713 de Constantin Zugravul. De o parte şi de alta a intrării în pridvor se pot admira cele două reprezentari, iconografice, unice în ţara noastră ale mănăstirilor româneşti închinate la Sfântul Munte Athos. Chiliile şi celelalte încăperi ale mănăstirii sunt orânduite în jurul bisericii pe laturile de est, sud şi vest, formând alături de zidul de incinta de pe latura de nord o adevărata cetate de apărare. Intrarea în incinta se realizează pe latura de sud printr-o poarta masivă deasupra căreia se înalţă clopotniţa ridicată în epoca lui Constantin Brâncoveanu. Bolniţa, ctitorie a egumenului Lavrentie, la 1732, pictată la 1738 de Gheorgheie şi Ionu – zugravi, se află în cea de a doua incintă a mănăstirii. |
Observații
|
|
Cercetările arheologice efectuate la mănăstirea Polovragi, în scurte campanii din anii 1971, 1972, 1973, au urmărit obţinerea unor date arheologice privind evoluţia acestui ansamblu monumental. Săpăturile s-au concentrat pe biserică şi incintă, la care se adaugă bisericuţa bolniţei. |
Stare de conservare
|
|
bună / 18.01.2011 |
Regim de proprietate
|
|
privat |
Proprietar
|
|
B. O. R. |
Data ultimei modificări a fişei
|
|
31.03.2022
|
|
|
Componente în cadrul sitului
|
Categorie/ Tip
|
Epoca (Datare)
|
Cultura/ Faza culturală
|
Atestare documentară
|
Descriere/ Observații
|
Cod LMI
|
Biserică
|
Epoca medievală
(sec. XVI - 1648)
|
|
|
Săpăturile efectuate în jurul bisericii de la 1648 şi în interiorul ei, în scurte campanii în anii 1971, 1972, 1973, au dus la descoperirea fundaţiilor unui edificiu anterior. Fundaţia este din bolovani de piatră legaţi cu mortar relativ slab, de culoare gălbuie alăturată funadaţiei bisericii de la 1648. Din dispunerea fundaţiilor descoperite se conturează un plan triconc avand faţă de cel al bisericii actuale absida estică mai alungită iar cele laterale situate puţin mai la vest. Vechile fundaţii nu au fost descoperite în dreptul pridvorului ceea ce ar fi dovada că limita vestică ar corespunde cu limita vestică a pronaosului actual. În aceste condiţii, materialul arheologic descoperit demonstrează ca fundaţiile sunt anteriore bisericii de la 1648, posibil să fie din sec. XV, dar nu se poate garanta că ar fi de la 7013 (1504-1505), asa cum arată pisania de la Igoiu şi Baia de Fier. Potrivit acestei pisanii, de fapt două inscripţii ale unei biserici având acelaşi hram cu cea a mănăstirii Polovragi, ctitoria de la 1648 ar fi fost precedată de o alta datând din 1504-1505, aparţinând fraţilor Radu Comis şi Petru Spătar, fii lui Danciul Zamora. Trebuie remarcat că în nici unul din sondaje în care a apărut vechea fundaţie nu se observă urmele unei demolări a ei. În aceste condiţii se poate presupune că fundaţia reprezintă începuturile unei biserici neterminate. Biserica ridicată la 1648 se suprapune pe laturile de nord şi de sud vechii fundaţii, cu care are un traseu apropiat. Fundaţiile zidului dintre naos şi pronaos şi ale zidului vestic al pronaosului se află pe fundaţiile anterioare. În raport cu vechile fundaţii, biserica actuală se află puţin mai la sud (20-40cm). În naos şi pronaos deasupra nivelului de construcţie se succed două straturi de pământ alternând cu două straturi de moloz. Ele pot fi puse în legătură cu cu cele două etape de construcţie a bisericii ridicată la mijl. sec. XVII, reparată şi transformată la sf. sec. XVII-încep. sec. XVIII.
|
GJ-II-m-A-09356.01
|
Ansamblu clădiri
|
Epoca modernă
(1732)
|
|
|
|
GJ-II-m-A-09356.02
|
Ansamblu clădiri
|
Epoca medievală
(sec. XVII - XVIII)
|
|
|
Corpul de Est
|
GJ-II-m-A-09356.03
|
Zid de incintă
|
Epoca medievală dezvoltată
(1648)
|
|
|
Fundaţia zidului de incintă este contemporan cu biserica ridicată în 1648, conform săpăturilor arheologice. Deasupra fundaţiei se păstrează o porţiune de cca 20 cm de zidărie din piatră şi cărămidă, deasupra acesteia zidul este din piatră ceea ce indică faptul că a suferit transformări ulterioare.
|
|
Turn clopotniţă
|
Epoca medievală dezvoltată
(1648)
|
|
|
|
GJ-II-m-A-09356.04
|
|
Bibliografie
|
1.
Cantacuzino, Gheorghe, I., Cercetări arheologice la Mănăstirea Polovragi, Buletinul Comisunii Monumentelor Istorice, 1-4, V, București, 1994, 11-18 [Publicaţie] (sursa fişei de sit)
|
2.
Ştefulescu, Alex., Polovragi, Târgu Jiu, 1906, 63-68, 91-108 [Publicaţie]
|
3.
Lista Monumentelor Istorice, MO nr. 646 bis/16/07/2004, Ordinul ministrului culturii şi cultelor nr. 2.314/2004, vol. II, 2004, 1924-1925, 333-336 [Ordin MCC]
|
4.
Marinoiu, Vasile, Croncica cercetărilor arheologice. Campania 2007, CIMEC- Institutul de Memorie Culturală, 2008, 232-233, https://cronica.cimec.ro/detaliu.asp?k=5850&d=Polovragi-Gorj-Manastirea-Polovragi-2007 [Publicaţie]
|
|
|
|
|