Informaţii despre sit
Localizare
|
|
Afişează pe harta României
*
|
Cod RAN
|
|
71108.01 |
Cod LMI (Lista Monumentelor Istorice)
|
|
DJ-I-s-B-07911 |
Nume
|
|
Aşezarea romană de la Răcarii de Jos - Cetate |
Județ
|
|
Dolj |
Unitate administrativă
|
|
Brădeşti |
Localitate
|
|
Răcarii De Jos |
Punct
|
|
Cetate |
Reper
|
|
Situl arheologic se află la 150 m sud-vrest de gară şi pe malul stâng al râului Jiu, la cca. 1km est. |
Reper hidrografic - nume
|
|
Jiu |
Reper hidrografic - tip
|
|
râu |
Forma de relief
|
|
câmpie |
Utilizare teren
|
|
agricultură |
Categorie
|
|
locuire |
Tip
|
|
aşezare |
Descriere
|
|
Aşezarea romană de la Răcari se află pe malul stâng al Jiului şi înconjoară castrul roman de la Răcari – Cetate (cod LMI: DJ-I-s-B-07912). Aşezarea a fost identificată şi cercetată pentru prima oară de Grigore Tocilescu şi Pamfil Polonic în anul 1897, însă spre deosebire de castru nu a fost cercetată în mod sistematic. Totuşi existenţa în acest punct a aşezării romane este demonstrată prin numeroase artefacte arheologice identificate pe întreg perimetrul sitului, respectiv fragmente ceramice romane, ţigle, materiale de construcţie din piatră şi cărămidă, vizibile cu uşurinţă pe terenurile arate de localnicii care le au în proprietate sau în folosinţă. De asemenea, obiecte metalice (monede, cuţite de fier, fibule, accesorii vestimentare) sunt descoperite an de an, întâmplător, pe raza aşezării. Cercetările arheologice din anul 2019 au dus la identificarea unui turn de observare şi semnalizare la cca 750 de metri nord-est de castru, în punctul Pogoane. Pe lângă descoperirile ceramice romane identificate pe întreg perimetrul sitului, au mai fost descoperite şi fragmente ceramice preistorice în zona de nord-est a sitului, pe terenul fostului CAP Tatomireşti. Situl arheologic aşezarea romană de la Răcarii de Jos – Cetate cuprinde aşadar atât aşezarea romană din secolele II-III p. Chr cât şi baia castrului, necropola/lele precum şi alte construcţii romane care făceau parte din sistemul defensiv al castrului roman. Totodată, în perimetrul sitului au fost descoperite şi vestigii preistorice. Situl arheologic a fost afectat de construirea gării din Răcari şi a liniilor de cale ferată, de drumul naţional Craiova- Filiaşi, de construcţiile ridicate în timpul regimului comunist precum şi de construcţiile caselor, anexelor şi gospodăriilor localnicilor din Răcarii de Jos. În prezent, cea mai mare parte a aşezării este folosită ca teren agricol pentru diverse culturi de plante. |
Suprafața sitului
|
|
149.130 ha |
Stare de conservare
|
|
medie / 02.04.2019 |
Riscuri antropice
|
|
Demolare: 4 / 02.04.2019; Afectare parţială: 4 / 02.04.2019; Agricultură intensivă: 5 / 02.04.2019 |
Regim de proprietate
|
|
mixtă |
Data ultimei modificări a fişei
|
|
06.03.2025
|
|
|
Componente în cadrul sitului
|
Categorie/ Tip
|
Epoca (Datare)
|
Cultura/ Faza culturală
|
Atestare documentară
|
Descriere/ Observații
|
Cod LMI
|
Aşezare civilă
|
Epoca romană
(sec. II-III d. Hr.)
|
romană
|
|
Prezenţa sa este dovedită de resturile ceramice, de ţigle, piatră şi cărămidă romană, vizibile cu uşurinţă pe terenurile arate de localnicii care le au în proprietate sau în folosinţă. De asemenea, obiecte metalice (monede, cuţite de fier, fibule, accesorii vestimentare) sunt descoperite an de an, întâmplător, pe raza aşezării.
|
|
Turn de supravhegere
|
Epoca romană
(secolele II-III p. Chr.)
|
romană
|
|
Turnul de pazăşi supraveghere avea o formă exterioară de patrulater neregulat (12 x 11,7 x 11,3 m), iar dimensiunile interioare erau de 10,6 x 10,4 m. Aşa cum era de aşteptat, au fost descoperite doar fundaţiile, realizate din fragmente de ţiglă şi olane. Mortarul de var a fost observat doar în partea superioară, semn că a fost folosit pentru suprastructura pereţilor clădirii. Aproximativ în mijlocul laturii de sud-est a clădirii, a fost remarcată o întrerupere de 1,5 m, unde probabil se afla intrarea în turn. Dimensiunile clădirii şi grosimea fundaţiei pereţilor indică existenţa unei structuri cu două etaje, cu acoperiş din ţiglă şi olane, aşezate pe un cadru de lemn. De asemenea, în colţul de nord-est al clădirii a fost identificată o groapă de par cu fundul căptuşit cu fragmente de pietre şi cărămizi pentru o mai bună stabilitate. Autorii cercetării consideră că era folosită pentru fixarea unei scări din lemn, care permitea accesul la etajul superior. Dimensiunile reduse, cantitatea modestă de materiale arheologice şi lipsa elementelor de apărare (şanţ de apărare, val) sugerează funcţionalitatea clădirii şi anume un turn de pază şi supraveghere.
|
|
|
|
Cercetare
|
|
Tip
|
An
|
Observații
|
Instituția
|
Nume
|
Prenume
|
1.
|
cercetare preventivă
|
2019
|
Săpăturile din vara anului 2019 au avut loc după o primăvară ploioasă care a favorizat culturile agricole. Fiind efectuate pe o proprietate privată, săpăturile au început cu dificultate, după negocieri cu proprietarii și după finalizarea recoltării din partea de teren vizată pentru cercetare. La suprafața solului și în stratul vegetal, fragmentele de țiglă indicau prezența unui edificiu important. A fost trasată și săpată o secțiune S1 AC, cu o lungime de 43 m, lățime de 2 m, orientată nord-est – sud-vest. La o adâncime de aproximativ 0,2 m, un zid de 0,7 m lățime a început să prindă contur, construit în întregime din fragmente de țiglă. Inițial s-a presupus că ar putea fi vorba de un acoperiș prăbușit, însă dispunerea materialelor arheologice a confirmat ulterior că zidul făcea parte dintr-o construcție, fundația fiind realizată prin reciclarea unor materiale mai vechi recuperate de la o altă clădire dezafectată.
Structura identificată pătrundea în peretele săpăturii, ceea ce a dus la extinderea lucrărilor spre sud. Această extindere a permis efectuarea primelor măsurători, care au indicat că zidul din fragmente de țiglă avea o grosime de 0,7 m. Materialele de construcție erau constituite în principal din fragmente de țiglă și olane, cu puține fragmente de cărămidă și, pe alocuri, fragmente izolate de calcar, care sugerează suprastructura clădirii.
Clădirea se extindea în principal spre sud, astfel încât a fost necesară trasarea și săparea unei alte secțiuni, S2 AC, cu lungimea de 16 m și lățimea de 2 m. Această secțiune era paralelă cu S1 și localizată la 3 m sud de aceasta. Similar secțiunii S1, la o adâncime de aproximativ 0,2 m au fost descoperite fragmente de țiglă și olane pe traseul presupus al clădirii romane, iar la o adâncime mai mare, de 0,3-0,4 m, au fost identificate zidurile perimetrale ale clădirii pe laturile de est și vest.
Pentru a scoate complet la lumină construcția, a fost trasată și săpată o a treia secțiune, S3 AC, cu dimensiunile de 16 x 2 m. Aceasta a fost paralelă cu secțiunile S1 și S2, fiind localizată la 3 m sud de cea din urmă. Scopul final era obținerea unei suprafețe care să permită identificarea completă a dimensiunilor clădirii. La încheierea cercetărilor, întreaga construcție a fost dezvăluită, având o formă exterioară de patrulater neregulat (12 x 11,7 x 11,3 m), cu dimensiuni interioare de 10,6 x 10,4 m.
|
Muzeul Olteniei Craiova
|
BONDOC
|
Petruș-Dorel
|
FILIP
|
Gabriela-Ileana
|
2.
|
neprecizat
|
1897
|
|
*
|
TOCILESCU
|
Grigore G.
|
*
|
POLONIC
|
Pamfil
|
|
Bibliografie
|
1.
DMASI, Proiectul Listei Monumentelor Istorice, 1991 [Proiect LMI] (sursa fişei de sit)
|
2.
Lista Monumentelor Istorice, MO nr. 646 bis/16/07/2004, Ordinul ministrului culturii şi cultelor nr. 2.314/2004, vol. II, București, 2004, p.1153, poz.80 [Ordin MCC] (sursa fişei de sit)
|
3.
Bondoc, Dorel, Cronica cercetărilor arheologice din România. Campania 2004, CIMEC-Institutul de Memorie Culturală, Bucureşti, 2005, https://cronica.cimec.ro/detaliu.asp?k=3207 [Publicaţie] (sursa fişei de sit)
|
4.
Bondoc, Dorel, Cronica cercetărilor arheologice din România. Campania 2005, CIMEC-Institutul de Memorie Culturală, Bucureşti, 2006, https://cronica.cimec.ro/detaliu.asp?k=3479 [Publicaţie] (sursa fişei de sit)
|
5.
Bondoc, Petruș-Dorel, 2019 [Fişă de sit]
|
6.
Florescu, Grigore, Castrul roman de la Răcari-Dolj. Săpăturile arheologice din 1928 şi 1930, Arhivele Olteniei, IX, 51-52, 1930, 373-400 [Publicaţie]
|
7.
Gostar, N., Numele antic al așezării de la Răcari, Studii și cercetări de istorie veche, 5, 3-4, 1954, 607-610 [Publicaţie]
|
8.
Tudor, D., Castra Daciae Inferioris (VIII). Săpăturile lui Gr.G. Tocilescu în castrul roman de la Răcari (raion Filiaşi, reg. Oltenia), Apulum, V, 1965, 233-255 [Publicaţie]
|
9.
Tudor, D., Oltenia romană, Bucureşti, 1978 [Publicaţie]
|
10.
Bondoc, Dorel; Gudea, N., Castrul roman de la Răcari. Încercare de monografie, Cluj-Napoca, 2009 [Publicaţie]
|
11.
Bondoc, Dorel; Gudea, N., Castrul roman de la Răcari. II. Clădirea comandamentului (principia). Statuile de bronz și bronz aurit, Craiova, 2017 [Publicaţie]
|
12.
Teodor, Eugen Silviu, Prima amenajare a castrului de la Răcari (jud. Dolj), Dacia Avgvsti Provincia. Crearea provinciei, Bucureşti, 2006, 219-235 [Publicaţie]
|
13.
Moisil, D.; Bondoc, D., Monede romane descoperite în castrul roman de la Răcari, jud. Dolj, Oltenia. Studii şi comunicări. Arheologie şi istorie veche, XVI, Craiova, 2008, 64-71 [Publicaţie]
|
14.
Bondoc, Dorel; Filip, Gabriela-Ileana, An observation and signaling tower from the vicinity of the Roman fort from Răcari, Varia Archaeologica (II). Arheologie în pandemie. Provocări în arheologia românească în anii 2020 - 2021, Mega, Cluj- Napoca, 2022, 161-173 [Publicaţie]
|
|
|