Informaţii despre sit
Localizare   Afişează pe harta României *
Cod RAN   44854.03
Cod LMI (Lista Monumentelor Istorice) Lista Monumentelor Istorice din 2010   BZ-II-m-A-02457
Nume   Biserica cu hramul „Sfinţii Voievozi” de la Râmnicu Sărat - Biserica Câţa
Județ   Buzău
Unitate administrativă   Municipiul Râmnicu Sărat
Localitate   Râmnicu Sărat
Adresa   str. Mihai Eminescu nr. 5
Punct   Biserica Câţa
Reper   Biserica se află la aproximativ 290m de râul Râmnicu Sărat.
Reper hidrografic - nume   Râmnicu Sărat
Reper hidrografic - tip   râu
Forma de relief   câmpie
Categorie   structură de cult
Tip   edificiu religios
Regim de proprietate   privat
Proprietar   Episcopia Buzăului
Data ultimei modificări a fişei   05.04.2022
 
Componente în cadrul sitului
Categorie/ Tip Epoca (Datare) Cultura/ Faza culturală Atestare documentară Descriere/ Observații Cod LMI
Biserică  Epoca modernă (1765) neprecizată  

Conform pisaniei, biserica a fost iniţial construită în 1755 de Păuna Neculescu, slugerul Iordache Neculescu şi de soţia sa, slugereasa Ecaterina Neculescu. În urma revoluţiei de la 1821, a fost distrusă parţial de flăcări, însă a fost reclădită şi zugrăvită de vornicul Constantin K. Neculescu şi de soţia acestuia, Maria K. Neculescu. Lăcaşul a fost sfinţit prima dată de Episocopul Buzăului Dositei, apoi de Kesarie. În 1891 au avut loc lucrări de restaurare, perioadă în care turla a fost reconstruită, iar clădirea a fost zugrăvită din nou, pictată de Dimitrie Teodorescu. Între 1950-1951 lăcaşul de cult a fost restaurat din nou, când a fost zugrăvită şi i s-a consolidat turla ce a suferit daune în urma cutremurului din 1940. Biserica a fost redeschisă publicului în 1951.

BZ-II-m-A-02457 
pisanie / pisanie       „Acest sfânt lăcaş cu hramul Sf. Arhangheli şi Voievozi s-a clădit în anul 1755 de răposata Păuna Neculescu, de slugerul Iordache Neculescu şi de soţia sa, slugereasa Ecaterina Neculescu. La răsmeriţa de la 1821, cotropindu-se de foc în parte, a fost reclădită şi zugrăvită din nou de vornicul Constantin K. Neculescu şi de soţia sa Maria K. Neculescu spre vecinica (veşnica) lor pomenire şi îndeplinirea voinţei evlavioşilor ctitori pomeniţi mai sus cari (care) au clădit-o din temelie, sfinţită fiind întâia dată de Episcopul Buzăului Dositei, iar al doilea de slăvitul şi cu laudă pomenitul Kesarie Buzău. În anul 1891 i s-a făcut turla din nou zugrăvindu-se din nou prin osârdia şi cheltuiala ctitorului în viaţă Constantin K. Neculescu, fiul adoptiv al răposatului vornic Constantin K. Neculescu. Zugrăvitor sfintei biserici (a fost) Dimitrie Teodorescu, pictor din Buzău; iar în decursul anilor 1950-1951 s-au făcut noui(noi) reparaţii în interior consolidându-se turla slăbită de cutremurul din 1940 şi zugrăvindu-se din nou cu cheltuiala enoriaşilor, a Sfintei Episcopii şi a altor credincioşi şi prin râvna Consiliului Parohial în frunte cu preotul paroh Nicolae Milea, redeschisă fiind de P. S. Antim Angelescu, episcop al Buzăului la 8 noiembrie 1951.”
„Scrie Doamne în cartea vieţii vecinice (veşnice) numele tutur iubitorilor podoabei Casei Tale şi primeşte ca pe banul văduvei ostenelile lor.
Zugrăvitori: Victoria Rădulescu, pictor din Bucureşti, pictor Nicolae Stoica, pictor Aneta Cantaragiu, pictor Vasile Caraman. Septembrie 1952.”
 

Bibliografie
1. Lista Monumentelor Istorice, MO nr. 646 bis/16/07/2004, Ordinul ministrului culturii şi cultelor nr. 2.314/2004, vol. I, București, 2004, p. 713, poz. 753 [Ordin MCC] (sursa fişei de sit)
 
Fotografii sit

Scroll