Cercetarea s-a desfășurat între 22 iulie și 6 septembrie 2019, pe o suprafață de 250 de mp în absida, pronaosul, pridvorul și exteriorul Catedralei „Sfântului Nicolae” și au au dus la descoperirea bisericii din sec. al XVI-lea formată din pronaos și naos, la care cel mai probabil în sec. al XVIII-lea îi este adăugat pridvorul. Situația stratigrafică din interiorul pridvorului a fost răvășită în sec. al. XIX-lea odată cu construcția actualei catedrale, prilej cu care sunt ridicate mai multe complexe funerare de tipul cistelor din cărămidă cu boltă. Astfel în actaulul pronoas și vechiul pridvor au fost cercetate următoarele complexe: M.1, M.2, M.4, M.5, M.6, M.7, M.8, M.9, M.10, M. 11, M.12, M.13, M. 16, M. 17, M.18, M.19, M.20, M. 21 și zidurile notate de noi: Z.1, Z.2, Z.3, Z.6, Z. 9; Z.8. În interiorul actualui pridvor au fost cercetate: M.14, M.15, Z.10-13, iar în absida de sud a actualei biserici și în exteriorul vechii biserici a fost cercetat complexul notat M. 3. Din punct de vedere al tehnicii de construcție, noasul și pronaosul vechii bisericii deține o fundație care se adâncește până la adâncimea de – 3,10 m de la nivelul actual de călcare în raport cu fundațiile vechiului pridvor. Pridvorul vechii biserici deține o mică talpă din cărămidă și din 3 în 3 m elevația era prinsă pe piloni din piatră prinsă cu mortar. Acest procedeu se datorează stopării ”scufundării” zidurilor. Așa cum s-a observat în săpătură la adâncimea de – 2,80 m își face apariția un strat negru lutos îmbibat cu apă, zona fiind cel mai probabil în evul mediu o mlaștină.