Un regest al unui document din 1363 inserat în Inventarul documentelor ordinului eremit redactat în jurul anului 1520 de către arhivarul călugăr G. Gregorius arată că regele Ungarie, Ludovic, le face o danie eremiţilor maramureşeni. Ea se înscrie în valul de noi aşezăminte înfiinţate de ordinul eremit în aceea perioda, fiind închinată “Sfintei Fecioare Maria”.

Satul Remeţi a fost format în jurul mănăstirii, în primul secol de existenţă. În secolul XV în jurul mănăstirii se întemeiază un sat eterogen de iobagi şi jeleri. În sec. XVII satul se rutenizează sub influenţa noilor colonizări. În 1543 în Maramureş s-a desfăşurat o adunare a oridinului eremiţilor. Mănăstirea nu a rezistat impactului cu transformările religioase ale mijlocului de secol XVI, aşa ca în 1554 ultimii călugări părăsesc mănăstirea, lucru ce reiese în 1555 din conscripţia comitatului Maramureş care menţionează în dreptul posesiunii Remeţi “quondam heremitarum”.

După plecarea călugărilor, biserica cu hramul Sf. Apostoli Filip şi Iacob a fost preluată de comunitatea sătească şi timp de un secol şi jumătate a slujit cultului calvin (1555-1700). După ce are loc colonizarea ruteană şi majoritatea locuitorilor devin ruteni are loc resfinţirea bisericii pentru cultul ortodox. Biserica din piatră este construită în stil gotic şi are dimensiuni reduse.

Biserica construită pentru comunitatea ortodoxă ucraineană "Sf. Petru şi Pavel" este impozantă şi construită în stil bizantin.