Lăcaşul de cult se prezintă ca o constructie necompartimentată, cu o absidă semicirculară decroşată şi un turn simplu, cu foişor deschis de lemn şi un coif amplu, învelit în tablă, sprijinit de doi stâlpi masivi de zidărie. Accesul la interior se face printr-o singură uşă, amplasată pe latura de vest. Edificiul are cel puţin două etape distincte de construcţie. Cândva, în cursul secolelor XVIII- XIX, nava – cu excepţia peretelui vestic şi altarul - au fost dărâmate în favoarea unui spaţiu interior mult mai generos, ctitoria fiind prelungită spre răsărit prin absida actuală. Este prezent un ancadrament de factură gotică la uşa de la intrarea în naos.

Pisania slavonă aflată deasupra uşii de la intrare oferă detalii despre ctitorii acestei biserici şi despre încadrarea sa cronologică în jurul secolului al XVI-lea: „S-a început această biserică de Sărăcin, fiul lui Sărăcin, şi Ioanăşu, fiul lui Sărăcin. Şi această biserică demult s-a terminat. Aceasta şi Mihaiu, fiul lui Ioanăş, a început-o din piatră. Mihaiu a murit. Sărăcin şi fiul său Fărcaşu şi nepotul său Iancu şi mama lui Sărăcin, Mărghita, şi jupniţa sa, Dorca, şi a lui jupân Mihai, Anca, au terminat biserica în numele Sfinţilor Apostoli Petru şi Pavel, în luna iulie 21, văleat (?)”.