Prima biserică a fost o construcţie de lemn din sec. XIII-XIV şi a avut hramul f. Apostol Petru.
Biserica de zid a fost ridicată între sec. XIV-prima jumătate a sec. XV şi aparţine tipului de edificiu cu navă şi altar dreptunghiular. Nava este acoperită cu un tavan simplu de lemn, iar altarul decroşat, cu o boltă în cruce fiind despărţit de navă printr-un arc frânt, fiind un exemplu caracteristic de interferenţă romanico-gotică. Sub acesta a fost ridicată ulterior tâmpla de zid.

S-au cercetat şi morminte, dintre care două în interiorul monumentului ( unul de secolele XIV-XV d. Chr şi altul de sfârşitul secolului XVI)

Biserica de piatră a fost ridicată în sec. XV de către cnezii locali din Sânpetru. Ea avea o lungime de 14 m şi o lăţime de 6 m. Era alcătuită din navă (9x5.8m) şi altar (2.7x3.8 m). Altarul este acoperit cu o boltă de penetraţie cu muchii teşite. Între navă şi altar se află un arc frânt.

Cercetările arheologice din interiorul si exteriorul bisericii efectuate în 1975 au dus la descoperirea a 8 morminte, 6 în afara bisericii şi 2 in interior. Dintre mormintele de la exterior două sunt anteriore bisericii de zid. Celelalte morminte sunt ulterioare ridicării bisericii de zid. Materialul arheologic găsit sunt un inel, care după factură şi decor poate fi datat în sec. XIV-XV, şi o monedă emisă de Maximilian II (1564-1576) pentru Ungaria. Ceramica este relativ variată şi cuprinde fragmente mai vechi databile în sec. XIV-XV, dar şi în sec. XVII, XVIII-XIX.

Biserica nouă de piatră, în faza II de construcţie, a suferit diverse transformări. Pe peretele de sud a fost amenajată intrarea şi portalul de sud, iar pe peretele de vest de asemenea s-a făcut un portal în zid, mai mare decât celălalt. Portalul de pe faţada de vest are formă de arc frânt tipic gotic. Altarul avea două ferestre mici, înguste, semicirculare amintind de arta romanică. Ele sunt singurele care n-au suferit modificări. Indiciile arheologice arată că interiorul a fost placat cu piatră, avea frescă, iar acoperişul era din şindrilă.

În secolul XVIII se intervine asupra frescelor, dar şi asupra a doi contraforţi masivi ai altarului care au fost ulterior eliminaţi.