Biserica a fost fortificată cel mai probabil la sfarşitul sec. XV, in urma invaziilor turceşti din acea perioadă. Prima menţiune despre existenţa fortificaţiei datează din 1525, cand este amintit şi un castelan episcopal, Petru Tarnak, ca reprezentant al episcopiei romano-catolice de la Alba Iulia, căreia ia aparţinut şi moşia Şard.
În prima sa fază, biserica a fost o bazilică romanică cu trei nave, care au suferit transformări arhitecturale esenţiale, de inspiraţie gotică in decursul secolelor XV-XVII. , într-una uninavată, în stil gotic.
Biserica actuală este rezultatul modificărilor din sec. al XVIII-lea, când a fost construit turnul clopotniţă, în stil baroc .

Incinta din jurul bisericii, realizată din piatră de râu şi cărămidă prinse cu mortar de var, are o formă relativ circulară (50 x 60 m), inălţimea de cca. 6 m şi o grosime de 1,1 m. Zidul este sprijinit in exterior prin mai mulţi contraforţi de piatră, fiind inconjurat la randul său cu un val de pămant, iar la exterior şanţuri de apărare. Intrarea este prevăzută cu un turn de poartă realizat in aceia-şi tehnică, din care astăzi se mai păstrează cca. două nivele.
Portalul gotic tarziu de la primul etaj şi ancadramentele cu muchia teşită ale porţii de intrare datează ridicarea curtinei şi a turnului de poartă la sfarşitul sec. XV şi inceputul sec XVI-lea.