Biserica veche de piatră cu două faze de construcţie

Biserica veche în prima fază de construcţie, la începutul sec. XIII, a fost o bazilică cu 3 nave, cu absidă în formă de semicerc şi fără careu. Nava centrală (6,8m-l/8,2m-h) comunica prin 5 arcade cu navele laterale boltite. În al 4-lea deceniu al sec. XIII, navele au fost prelungite cu încă 2 arcade, iar în partea de vest s-au ridicat 2 turnuri masive cu plan pătrat accesibile prin scară spirală. Zidurile navei centrale străbătute de ocornişă au fost sparte în sec. XV şi s-au executat goluri cu arce în ogivă. Cele două turnuri de vest, au fost înălţate până la 7 m, când probabil datorită invaziei tătare la 1241, lucrările au fost întrerupte. Ele au fost continuare ulterior, dar diferit arhitectural. Biserica rămasă neterminat în partea de apus, a fost terminată după invazia tătară (1241). În faza II-a de construcţie romanică s-a renunţat la înălţarea turnurilor corespondente celor două colaterale ale basilicii şi s-a construit turnul vestic din continuarea navei centrale. Biserica construită în a doua fază a epocii romanice de după 1241, a avut o tribună de lemn desfiinţată în 1756. Absida corului bazilicii nu s-a păstrat, fiind demolată în secolul XIV; cu ajutorul săpăturilor arheologice s-a stabilit nivelul de călcare în sec. XIII şi s-au găsit elemente ale pardoselilor originare. În această fază sunt adăugate două aripi simetrice navei, ceea ce va face ca exteriroul bisericii din Sebeş să fie asimilat tipului de biserică în formă de cruce, folosit de arhitectura cisterciană la Cârţa şi Bartolomeu. Aripa de nord servea ca sacristie iar ce din sud drept capelă.

Biserica romanică a avut o incintă fortificată de formă eliptică, iar săpăturile arheologice efectuate au dus la descoperirea de resturi de fundaţie. După construirea corului gotic incinta a fost lărgită, demolându-se o parte din ziduri, iar noua incintă avea un plan dreptunghiular. Este probabil ca incinta să fi avut turnuri fortificate la cele 4 colţuri, cel din NE a fost transformat în casă parohială în 1623, iar în 1863 a fost demolat definitiv cu toată partea de vest aincintei pentru a se construi şcoala.

Prima biserică a fost zidită în mijlocului unui cimitir deja existent la începutul sec. XIII. Unele dintre mormintele cele mai vechi au fost acoperite sau sunt tăiate de construcţia bisericii. Altele se află extrem de aproape de aceste fundaţii ceea ce denotă faptul că au fost săpate înaintea clădirii bisericii. Săpăturile arheologice efectuate înaintea lucrărilor de restaurare din anii 1960-1964, au demonstrat că ritul de înmormântare nu este autohton ci al coloniştilor saşi. Unul din morminte se află chiar în axul bisericii, în faţa portalului de vest, orientat spre altar, ceea ce aratăcă biserica era deja întrebuinţată, dar ca la data înmormântării partea de vest a bisericii încă nu exista.

La mijlocul sec. XIV, se hotărăşte construirea unei noi biserici în locul basilici romanice. Fără a se demola întreaga clădire, s-a construit una de proporţii foarte mari, la unele din ziduri fiind folosite ziduri vechi exterioare. Noul plan al bisericii este de tip hală (prima construcţie de acest fel din Ardea), în stil gotic. Corpul nou construit după tipul de cor al bisericilor hală prezintă 3 nave de înălţime egală. Lungimea creşte de la est la vest, cheile de boltă ale halei reprezentând stilizat stema Ungariei şi blazonul regelui Ludovic I (1342-1382), permite datarea bolţilor în jurul anului 1370 şi a corului înaintea anului 1382.

La sf. sec. XIV (1387-1399) lucrări la biserică au continuat prin adăugarea pe latura de sud a corului, în locul capelei a unui pridvor gotic, iar în locul sacristiei romanice s-a ridicat o sacristie cu detalii gotice, zidul exterior fiind întărit de 3 contraforturi. Amândouă construcţiile au fost demolate în sec. XVIII.

Sacristia ridicată în sec. XIX a fost demolată în sec. XX, pe locul ei găsindu-se fundaţiile sacristiei gotice.