Într-un act al parohiei Sighetu Silvaniei s-a găsit o afirmaţie, potrivit căreia, biserica de lemn ar fi fost dăruită sătenilor de către baronul Zvinghi Gheza, din Supuru de Jos, judeţul Satu Mare, la intervenţia proprietarului satului, Kemeni Arpad. Conform acestei ipoteze, biserica ar fi fost adusă aici în anul 1875. Biserica a fost folosită pentru serviciul liturgic până în anul 1995, când a fost terminată biserica nouă. Desele restaurări au dus la înlocuirea bârnelor mâncate de vreme şi au alterat într-o oarecare măsură forma iniţială, fără a-i modifica însă planimetria. În perioada 1950-1952, biserica a fost tencuită în interior, ceea ce a dus la acoperirea picturii.
Planul este format din pronaos, naos şi absida altarului pătrată, decroşată. Este construită din cununi de bârne orizontale, încheiate în cheotori drepte. Turnul este delimitat prin scânduri, terminate în partea de jos cu elemente decorative, realizate prin traforare. Prispa de pe latura de sud a bisericii de lemn este simplă, ca şi stâlpii care o mărginesc. Îmbinarea contrafişelor, frumos modelate, a rămas cea originală, în cuie de lemn. Pronaosul este tăvănit, iar naosul şi altarul sunt acoperite de o boltă semicilindrică. Datorită proporţiilor reduse ale construcţiei, sunt doar două uşi de trecere spre altar.