Complexul cercetat în anul 1861 după descopeririea întâmplătoare de monede conţinea trei straturi groase de cenuşă suprapuse, separate de straturi de argilă galbenă nearsă. În straturile de cenuşă s-au găsit oase calcinate, cărbune, vase întregi şi fragmente dacice, monede romane. Vasele rudimentare, lucrate cu mâna, erau depuse la baza stratului de cenuşă. Oalele au fost considerate urne, iar strachinile ofrande. Cele 114 monede s-au găsit în cenuşă dar şi în vase. Complexul funerar a fost considerat ca aparţinând unei familii de daci din Dacia romană.

Necropola semnalată la mijlocul secolului XIX nu a putut fi identificată recent, fiind emisă ipoteza potrivit căreia K. Fabricius ar fi descoperit de fapt un tezaur monetar răvăşit, descrierea "complexelor" semnalate de Fabricius fiind destul de imprecisă.