Drumul făcea legătura între provinciile Moesia Inferior şi Tracia pe de o parte şi Dacia Inferior şi Dacia Superior, pe de altă parte. Porţiunea care trece pe teritoriul localităţii Slăveni este segmentul ce cobora de la Romula spre Islaz trecând pe lângă castrul auxiliar. Avea o lăţime de 5,6 metri şi o grosime de 50 de cm şi era pavat cu pietre de râu.

A fost cercetat în anul 1964 de Dumitru Tudor care a secţionat segmentul dintre castru şi terme. La 1870 încă era folosit.

Denumirea aşezării civile, care acoperă zona dintre fortul auxiliar şi Olt, nu apare în niciunul din vechile itinerarii sau inscripţii.
Deoarece râul este atât mare, cât şi puţin adânc în această locaţie, serveşte drept punct de trecere avantajos şi oferă conexiuni economice cu câmpia montană din jur. Producţia de cereale, la fel ca şi astăzi, a fost principala sursă de prosperitate în regiune în perioada romană.

Pe Limes Transalutanus

Clădirea termelor este compusă din şapte încăperi, dintre care patru prezintă câte o absidă. Cea mai mare are o formă rectangulară (9,5 x 6,5 m) fiind pavată cu cărămizi aşezate pe un strat de pietriş mărunt legat cu var. La est de această încăpere se făcea intrarea într-o altă încăpere cu absidă. La vest erau alte trei încăperi cu absidă şi dotate cu instalaţii de hipocaust deservind ca frigidarium, tepidarium şi respectiv caldarium. În sala mare rectangulară s-au găsit bucăţi de tencuială acoperită cu frescă în mai multe culori.

Este un cuptor de formă rotundă cu stâlp median, cu gura orientată către est, spre Olt. Este destul de bine păstrat, lipsindu-i doar partea de sus a cupolei care acoperea camera de ardere. Se mai păstrează pe o înălţime de 1,85 de metri. Camera de foc s-a păstrat în întregime fiind săpată într-un teren lutos de culoare gălbuie, făţuită pe întreaga suprafaţă. Vatra camerei de foc este rotundă cu diamentrul de 1,85 de metri. În centru se înalţă un pilon de lut cu un diametru de 0,5 metri. Gura cuptorului este înaltă de 0,5 m şi largă de 0,65 m. O platformă de lut străbătută de orificii cilindrice separă camera de foc de camera de ardere. Camera de ardere era în formă de boltă, probabil tronconică.

Face parte dintr-un ansamblu de 5 cuptoare grupate pe o suprafaţă mică, lângă colţul de nord-est al thermelor fiind săpate în panta terasei inferioare a Oltului.

Este un cuptor rotund cu stâlp median şi două încăperi separate de o platformă cu orificii cilindrice. Cea mai mare parte a bolţii şi placa sunt distruse. Se mai păstrează pe o înălţime de 1,2 metri.

Face parte dintr-un ansamblu de 5 cuptoare grupate pe o suprafaţă mică, lângă colţul de nord-est al thermelor fiind săpate în panta terasei inferioare a Oltului.

A fost distrus aproape în întregime de o groapă modernă. S-a păstrat numai vatra de foc cu diametrul de 1,65 m şi o mică parte a pereţilor.

Face parte dintr-un ansamblu de 5 cuptoare grupate pe o suprafaţă mică, lângă colţul de nord-est al thermelor fiind săpate în panta terasei inferioare a Oltului.

Este un cuptor rotund cu stâlp median format din două încăperi separate printr-o platformă persforată. Cea mai mare parte a bolţii şi platforma au fost distruse. Se mai păstrează pe o înălţime de 1,5 m. Spre deosebire de celelalte cuptoare, stâlpul median era construit din cărămizi şi nu din lut.

Face parte dintr-un ansamblu de 5 cuptoare grupate pe o suprafaţă mică, lângă colţul de nord-est al thermelor fiind săpate în panta terasei inferioare a Oltului.

A fost distrus aproape în întregime de o groapă modernă. Cuptorul a distrus o parte din canalul de evacuare a apei folosită în terme. S-a mai păstrat doar vatra, ce era pavată cu pietre de râu peste care s-a lutuit.

Face parte dintr-un ansamblu de 5 cuptoare grupate pe o suprafaţă mică, lângă colţul de nord-est al thermelor fiind săpate în panta terasei inferioare a Oltului.

Clădirea avea o lungime de 12 metri realizată din cărămizi zidite peste o fundaţie de pietre de râu. Era o clădire cu etaj ce fusese construită peste un nivel mai vechi, din secolul al II-lea. Interiorul era pavat cu pavaje în formă de pişcot. Acoperişul era realizat din ţigle. Prezenţa tuburilor şi a cărămizilor pentru hipocaust indică faptul că avea un astfel de sistem de încălzire.

Clădirea avea o lăţime de patru metri având deschiderea spre vest, adică spre drumul roman ce trecea prin dreptul castrului. A fost construită din cărămizi zidite pe o fundaţie din pietre de râu. Interiorul era pavat cu cărămizi. Prezenta instalaţie de hipocaust.